STRUJITÚRĂ, strujituri, s. f. Fâșie, așchie de lemn sau de metal care cade în timpul prelucrării unui material la strung, cu rindeaua, cu barda etc. – Struji + suf. -tură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

STRUJITÚRĂ ~i f. Deșeu constând din resturi de lemn sau de metal, provenite din strujire. /a struji + suf. ~tură
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

STRUJITÚRĂ s. 1. (reg.) strujea. (~ metalică.) 2. v. talaș.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

strujitúră, strujitúri, s.f. 1. (pop.; la pl.) așchie de lemn; talaș, geluitură; așchie de lemn, șpan. 2. (înv.) material erodat și cărat de o apă curgătoare. 3. (înv.) obiect cioplit, strunjit.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

strujitúră s. f., g.-d. art. strujitúrii; pl. strujitúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink