2 intrări
49 de definiții
din care- explicative (27)
- morfologice (4)
- relaționale (14)
- specializate (2)
- argou (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
STROPȘIT, -Ă, stropșiți, -te, adj. 1. (Pop.) Zdrobit, sfărâmat, strivit în picioare. ♦ Stricat, deformat. 2. Fig. (Reg.; despre oameni; adesea substantivat) Zăpăcit, smintit; năbădăios, îndrăcit. 3. Fig. (Pop. și fam.; despre cuvinte) Pocit, deformat, schimonosit, stâlcit. – V. stropși.
STROPȘIT, -Ă, stropșiți, -te, adj. 1. (Pop.) Zdrobit, sfărâmat, strivit în picioare. ♦ Stricat, deformat. 2. Fig. (Reg.; despre oameni; adesea substantivat) Zăpăcit, smintit; năbădăios, îndrăcit. 3. Fig. (Pop. și fam.; despre cuvinte) Pocit, deformat, schimonosit, stâlcit. – V. stropși.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
stropșit, ~ă a [At: PAMFILE, ap. CADE / Pl: ~iți, ~e / E: stropși] 1 (Înv; d. obiecte sau d. ființe, mai ales oameni) Strivit (1). 2 (Prt) Călcat în picioare. 3 (Pex) Nimicit. 4 (Rar; spc; d. părți ale corpului oamenilor, mai ales d. piele) Zdrelit. 5 (Pop; pex; d. oameni) Mutilat. 6 (Reg; spc; d. fructe, mai ales d. struguri) Tescuit2. 7 (Îvr; fig; d. țări, popoare, oști) Cotropit2 (3). 8 (Rar; pan; d. popoare, armate etc.) Înfrânt. 9 (Pop; pan; d. oameni) Nebun. 10 (Spc) Epileptic (2). 11 (Rar; pan; d. oameni) Pocit2. 12 (Fig; d. limbă, vorbire, cuvinte etc.) Care este pronunțat sau scris, reprodus oral sau scris incorect Si: deformat2 (7), denaturat2 (3), pocit2, schimonosit, scâlciat, stâlcit, (rar) schingiuit2.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STROPȘIT, -Ă, stropșiți, -te, adj. 1. Zdrobit, sfărîmat, strivit. Mere pădurețe cojite și stropșite. La TDRG. ◊ Fig. Căștile de oțel germane stau aci, în Muzeul Apărării Leningradului, stropșite, strîmbe, găurite, mînjite de noroi, de sînge și rugină. STANCU, U.R.S.S. 132. 2. Fig. (Despre oameni) Stricat (la minte), zăpăcit, smintit. Îți dau zece minute ca să te hotărăști de vrei a te numi de-acum Ghiftuianca în loc de Ferchezanca... – Mulți oameni stropșiți am văzut... d-apoi și ca aista! ALECSANDRI, T. 580. ◊ (Substantivat) Mereu se gîndea la Titi, o prietenă a ei din pension care se măritase c-un stropșit... un grandoman ridicol. VLAHUȚĂ, O. A. III 196. Stropșitul de Ion, cu talanca de la oi, cu cleștele și cu vătrariul, face o hodorogeală și un tărăboi de-ți ia auzul. CREANGĂ, A. 38. Ba-i drege tu pe cine ai mai dres, stropșitule! ALECSANDRI, T. 274. ♦ (Despre cuvinte) Pocit, schimonosit, stîlcit. O babilonie de cuvinte stropșite și smulse din latinește, pe care bieții romîni nu le înțelegeau. RUSSO, O. 57.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STROPȘIT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A STROPȘI. 2) și substantival pop. (despre persoane) Care și-a pierdut dreapta judecată; țicnit; smintit. /v. a (se) stropși
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
STROPȘIT adj. (Mold.) Distrus, nimicit în luptă. Cind au stătut Irachie la împărăție, puterile împărățiii... atît de stropșite și de oșteanii cei vechi și de ispravă atîta de sărăcite era. CANTEMIR, HR. Etimologie: stropși. Vezi si stropși, stropșitură. Cf. s p î r c u i t (2).
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
stropșit a. și m. Mold. 1. stricat, epileptic: mulți oameni stropșiți am văzut AL.; 2. fig. pocit: ba ei drege tu, stropșitule! AL.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
stropșít, -ă adj. Diform, ciunt: pictor stropșit, (fig.) cuvinte stropșite. Est. Zăpăcit, zevzec, apucat, epileptic: maĭ încet, stropșitule! Adv. A vorbi stropșit, a stropși cuvintele.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
STROPȘI, stropșesc, vb. IV. 1. Tranz. (Pop.) A zdrobi, a sfărâma călcând în picioare. ♦ A strivi, a zdreli. ♦ A prăpădi, a nimici. 2. Tranz. (Pop.) A stâlci pe cineva în bătaie. ♦ Fig. (Fam.) A poci, a deforma, a schimonosi, a stâlci cuvintele (în pronunțare sau în scris). 3. Refl. (Pop. și fam.) A se răsti la cineva (încruntându-se); a se burzului, a se oțărî. 4. Tranz. (Pop.; despre boli) A cuprinde, a lovi pe cineva pe neașteptate. – Cf. bg. strošvam.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
STROPȘI, stropșesc, vb. IV. 1. Tranz. (Pop.) A zdrobi, a sfărâma călcând în picioare. ♦ A strivi, a zdreli. ♦ A prăpădi, a nimici. 2. Tranz. (Pop.) A stâlci pe cineva în bătaie. ♦ Fig. (Fam.) A poci, a deforma, a schimonosi, a stâlci cuvintele (în pronunțare sau în scris). 3. Refl. (Pop. și fam.) A se răsti la cineva (încruntându-se); a se burzului, a se oțărî. 4. Tranz. (Pop.; despre boli) A cuprinde, a lovi pe cineva pe neașteptate. – Cf. bg. strošvam.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dromși v vz zdromși
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
stocși[1] v vz stropși
- Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
stopși[1] v vz stropși
- Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
strocși v vz stropși
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
stropșa v vz stropși
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
stropși [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 1432/26 / V: (îvr) ~ocși, ~șa (Pzi: ?), ~oși, ~oșli, zdrocși, zdromși, zdr~ / Pzi: ~șesc / E: vsl стршити cf bg стрша] 1 vt (Pop; c. i. obiecte sau ființe, mai ales oameni) A strivi (1). 2 vt (Prt) A călca în picioare. 3 vt (Pex; c. i. ființe, mai ales oameni) A nimici. 4 vt (Înv; fig; fșa; c. i. oameni) A chinui (1). 5 vt (Rar; spc; c. i. părți ale corpului oamenilor) A zdrobi. 6 vt (Olt; Mun; spc; c. i. fructe, mai ales struguri) A tescui. 7 vt (Pex; c. i. mai ales ramuri, lăstari etc. de plante) A pisa. 8 vr (Reg; d. fructe, zarzavaturi) A se înmuia terciuindu-se. 9 vt (Înv; fig; c. i. teritorii, țări etc.) A cotropi (3). 10 vt (Îvr; c. i. popoare, armate etc.) A înfrânge. 11 vt (Rar; pex; c. i. oameni) A ucide. 12 vt (Pop; pan; c. i. oameni) A bate (foarte) tare Si: a stâlci (1). 13 vt (Îvp; pan; d. anumite boli, mai ales când subiectul nu este exprimat, d. epilepsie; c. i. oameni) A cuprinde pe neașteptate. 14 vt (Fig; c. i. limba, vorbirea, cuvinte etc.) A pronunța sau a scrie incorect Si: a deforma (10), a denatura (2), a poci1, a schimonosi, a schingiui, a scâlcia, a stâlci. 15 vi (Rar) A stropi printre dinți cu salivă, în timpul vorbitului. 16 vt (Pex) A scuipa (1). 17 vr (Pfm) A se răsti1. 18 vt (Rar; pex) A ocărî. 19 vr (Rar; pan) A se uita urât, amenințător. 20 vr (Mol; pan) A se schimonosi.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
stroși2 v vz stropși
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
stroșli v vz stropși
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
tropși v vz stropși
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
zdrobși[1] v vz stropși
- Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zdrocși v vz stropși
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zdromși v vz stropși
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zdropși v vz stropși
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STROPȘI, stropșesc, vb. IV. 1. Refl. A se răsti la cineva încruntîndu-se; a se burzului, a se oțărî. Se stropșește la cîni, îi suduie și zvîrle în ei cu scurtături de lemn, pe care le caută la întîmplare, aplecîndu-se în juru-i. SADOVEANU, B. 36. Ivan atunci, văzînd că moartea dă chioară peste dînsul, se stropșește la ea, zicînd... CREANGĂ, P. 312. ◊ Tranz. (Rar) După ce a stropșit... pe cînii lui îndîrjiți, a întors spre noi cu toată bunăvoința obrazu-i ars de vuitul pustiei. SADOVEANU, O. L. 79. 2. Tranz. A zdrobi, a sfărîma, a strivi (lovind, călcînd în picioare, apăsînd, presînd). Fugim. Încă o dată mă împiedic. Încă o dată îmi stropșesc degetele de la piciorul stîng. STANCU, D. 311. Direcția generală a brazdelor să fie către par, pentru ca, la treier, caii să le stropșească în curmeziș și nu în lung. PAMFILE, A. R. 209. ♦ A ucide, a distruge, a nimici. Dorobanții au stropșit într-o clipă pe turcii din șanțul înaintat. SADOVEANU, P. S. 136. 3. Tranz. A bate foarte tare, a stîlci în bătaie. Cu pumnii, cu picioarele, pe înfundate, a stropșit-o. STANCU, D. 77. Vă chinuiesc și vă stropșesc în toate zilele, și tot nu puteți deprinde mustrul. SBIERA, P. 147. De-i spune ce-ai văzut, te stropșesc! ALECSANDRI, T. I 81. ♦ Fig. (Cu privire la cuvinte) A poci, a schimonosi, a stîlci. Glasul îi era tremurat. Stropși cuvintele mai cumplit decît în alte dăți. PAS, Z. III 274. Secundul prinsese de la piloți și vameși vreo două cuvinte englezești, pe care le stropșea vorbind cu gura închisă. BART, S. M. 98. Romînii cam au obicei a stropși unele nume străine. ALECSANDRI, P. P. 119. 4. Tranz. (Popular, despre anumite boli) A cuprinde pe cineva pe neașteptate. ◊ (Cu subiectul neexprimat, subînțelegîndu-se «dambla», «epilepsie») Eu o să mînc, bine zici tu, dar ție nu-ți dau să văd că te chiar stropșește, de nu mă lași să-ți scot un ochi. RETEGANUL, P. I 21. Frunză verde dintre vii, Eu, bădiță, aș ieși, Da-s cu mînile în pîne Și cu mutu lîngă mine. – Lasă pînea să dospească Și pe mutul să-l stropșească! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 412.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A SE STROPȘI mă ~esc intranz. pop. A spune ceva pe un ton ridicat, încruntându-se; a se răsti (la cineva) cu supărare în glas. /cf. bulg. strša, sl. sutrositi
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A STROPȘI ~esc tranz. pop. 1) A deforma prin lovire sau apăsare; a zdrobi; a stâlci. A-și ~ un deget. 2) A face să nu mai existe; a nimici; a prăpădi. ~ dușmanul. 3) A bate foarte tare; a zdrobi în bătăi; a snopi; a făcălui; a tăbăci; a toropi; a stâlci. /cf. bulg. strša, sl. sutrositi
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
STROPȘI vb. (Mold.) 1. A strivi, a zdrobi; a călca în picioare. A: Mă stropșiră pizmașii miei, Miluiaște-mă, Dumnădzău, că m-au stropșit omul. DP, 29v. Armăsariul ...pre Lup ... de multe ori mai până la moarte cu picioarele îl stropșiia. CI, 99; cf. DOSOFTEI, PS ; DOSOFTEI, VS CI. 97. // B: (Fig.) Ușurează de la mine toiagul si frica lui nu mă stropșască. BIBLIA (1688). 2. A invada, a cotropi; a înfrînge, a nimici în luptă. Au stropșit toată Asia și cu foc o au pîrjolit, orașele au prădat. URECHE. Venea cu atîta fală să stropșească și să calce țara. M. COSTIN. Traian ... după ce au stropșit pe dachi, au dus în Dachia slobozii de ,,romani". CANTEMIR, HR. ♦ Fig. A încălca, a nesocoti o poruncă sau o hotărîre. Poronca și învățătura Domnului... călcînd și stropșind. CANTEMIR, HR.; cf. VARLAAM. Etimologie: bg. strošvam. Vezi și stropșit, stropșitură. Cf. năbuși; spîrcui (2).
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
stropșì v. Mold. 1. a sfărâma prin călcare; 2. a ciunti de vrun membru: apoi să nu-l stropșești? AL.; 3. a se răsti,: a se strâmba amenințând: se stropșește la ea CR.; 4. fig. a desfigura: a stropși cuvinte. [Cf. it. STROPPIARE, a stropși].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
stropșésc v. tr. (din *strovșesc, *stroșvesc, bg. strošvam, sfărîm. Cp. și cu sîrb. stropoštati, a se prăbuși, štropotati, a face gălăgie). Vechĭ. Calc. Fig. Azĭ. Zdrobesc: a stropși o oaste. Deformez, sfărîm, cĭuntesc: l-a stropșit o căruță. Fig. A stropși cuvintele, o limbă. V. refl. Est. Mă răstesc, mă sluțesc, mă strîmb amenințător: a te stropși la niște copiĭ ca să tacă. V. stîlcesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
stropși (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stropșesc, 3 sg. stropșește, imperf. 1 stropșeam; conj. prez. 1 sg. să stropșesc, 3 să stropșească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
stropși (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stropșesc, imperf. 3 sg. stropșea; conj. prez. 3 să stropșească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
stropși vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stropșesc, imperf. 3 sg. stropșea; conj. prez. 3 sg. și pl. stropșească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
stropșesc, -șească 3 conj., -șeam 1 imp.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
STROPȘIT adj. v. stâlcit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
STROPȘIT adj. v. deformat, desfigurat, distrus, nimicit, pocit, potopit, prăpădit, schimonosit, slut, sluțit, stâlcit, strivit, strâmb, strâmbat, turtit, urât, urâțit, zdrobit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
STROPȘIT adj., s. v. mutilat, schilod, schilodit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
STROPȘIT s., adj. v. comițial, epileptic.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
STROPȘIT s. v. stâlcire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
STROPȘIT s. deformare, denaturare, pocire, pocit, schimonoseală, schimonosire, schimonosit, scîlciere, stîlcire, stîlcit, stropșire. (~ cuvintelor unei limbi, cînd vorbește.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
stropșit s., adj. v. COMIȚIAL. EPILEPTIC.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
stropșit adj., s. v. MUTILAT. SCHILOD. SCHILODIT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STROPȘIT adj. deformat, denaturat, pocit, schimonosit, scîlciat, stîlcit, stricat, (fig.) schingiuit. (Forme lexicale ~; o pronunțare ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
stropșit adj. v. DEFORMAT. DESFIGURAT. DISTRUS. NIMICIT. POCIT. POTOPIT. PRĂPĂDIT. SCHIMONOSIT. SLUT. SLUȚIT. STÎLCIT. STRIVIT. STRÎMB. STRÎMBAT. TURTIT. URÎT. URÎȚIT. ZDROBIT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STROPȘI vb. v. abate, asasina, călca, contraveni, cotropi, distruge, drăcui, extermina, invada, încălca, înjura, juli, jupui, masacra, măcelări, năpădi, nesocoti, nimici, ocărî, omorî, potopi, prăpădi, răcni, răsti, sfărâma, snopi, stâlci, stârpi, striga, strivi, suprima, turti, țipa, ucide, urla, viola, zbiera, zdreli, zdrobi, zgâria, zvânta.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
STROPȘI vb. v. stâlci.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
STROPȘI vb. a deforma, a denatura, a poci, a schimonosi, a scîlcia, a stîlci, (fig.) a schingiui. (~ cuvintele, cînd vorbește.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
stropși vb. v. ABATE. ASASINA. CĂLCA. CONTRAVENI. COTROPI. DISTRUGE. DRĂCUI. EXTERMINA. INVADA. ÎNCĂLCA. ÎNJURA. JULI. JUPUI. MASACRA. MĂCELĂRI. NĂPĂDI. NESOCOTI. NIMICI. OCĂRÎ. OMORÎ. POTOPI. PRĂPĂDI. RĂCNI. RĂSTI. SFĂRÎMA. SNOPI. STÎLCI. STÎRPI. STRIGA. STRIVI. SUPRIMA. TURTI. ȚIPA. UCIDE. URLA. VIOLA. ZBIERA. ZDRELI. ZDROBI. ZGÎRIA. ZVÎNTA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
stropși, stropșesc, vb. tranz. și refl. – 1. A strivi, a prăpădi, a nimici. 2. A poci, a (se) deforma, a (se) schimonosi: „Că baiu’ ăl rău l-a stropși, / La mine de n-a zini” (Calendar, 1980: 121). 3. A îmbolnăvi. – Cf. bg. strošvam „a sfărma” (Scriban, DEX).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
stropși, stropșesc, vb. tranz și refl. – 1. A strivi, a prăpădi, a nimici. 2. A poci, a (se) deforma, a (se) schimonosi: „Că baiu al rău l-a stropși, / La mine de n-a zini” (Calendar 1980: 121). Din sl. stroșiti.
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
stropșit, -ă, stropșiți, -te adj. (pop.) pocit, deformat, stâlcit
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
stropși, stropșesc I v. t. a deforma, a stâlci cuvintele (în pronunțare sau în scris) II v. r. (pop.) a se răsti la cineva; a se burzului, a se oțărî.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (VT402) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
stropșit, stropșităadjectiv
-
- Mere pădurețe cojite și stropșite. La TDRG. DLRLC
- Căștile de oțel germane stau aci, în Muzeul Apărării Leningradului, stropșite, strîmbe, găurite, mînjite de noroi, de sînge și rugină. STANCU, U.R.S.S. 132. DLRLC
-
- 2. Despre oameni: năbădăios, smintit, zăpăcit, îndrăcit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Îți dau zece minute ca să te hotărăști de vrei a te numi de-acum Ghiftuianca în loc de Ferchezanca... – Mulți oameni stropșiți am văzut... d-apoi și ca aista! ALECSANDRI, T. 580. DLRLC
- Mereu se gîndea la Titi, o prietenă a ei din pension care se măritase c-un stropșit... un grandoman ridicol. VLAHUȚĂ, O. A. III 196. DLRLC
- Stropșitul de Ion, cu talanca de la oi, cu cleștele și cu vătrariul, face o hodorogeală și un tărăboi de-ți ia auzul. CREANGĂ, A. 38. DLRLC
- Ba-i drege tu pe cine ai mai dres, stropșitule! ALECSANDRI, T. 274. DLRLC
-
- 3. Despre cuvinte: deformat, pocit, schimonosit, stâlcit. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: deformat pocit schimonosit stâlcit
- O babilonie de cuvinte stropșite și smulse din latinește, pe care bieții romîni nu le înțelegeau. RUSSO, O. 57.
-
etimologie:
- stropși DEX '98 DEX '09
stropși, stropșescverb
- 1. A zdrobi, a sfărâma călcând în picioare. DLRLC DEX '09 NODEX
-
- Fugim. Încă o dată mă împiedic. Încă o dată îmi stropșesc degetele de la piciorul stîng. STANCU, D. 311. DLRLC
- Direcția generală a brazdelor să fie către par, pentru ca, la treier, caii să le stropșească în curmeziș și nu în lung. PAMFILE, A. R. 209. DLRLC
-
-
- Dorobanții au stropșit într-o clipă pe turcii din șanțul înaintat. SADOVEANU, P. S. 136. DLRLC
-
-
-
- Cu pumnii, cu picioarele, pe înfundate, a stropșit-o. STANCU, D. 77. DLRLC
- Vă chinuiesc și vă stropșesc în toate zilele, și tot nu puteți deprinde mustrul. SBIERA, P. 147. DLRLC
- De-i spune ce-ai văzut, te stropșesc! ALECSANDRI, T. I 81. DLRLC
- 2.1. A poci, a deforma, a schimonosi, a stâlci cuvintele (în pronunțare sau în scris).
- Glasul îi era tremurat. Stropși cuvintele mai cumplit decît în alte dăți. PAS, Z. III 274. DLRLC
- Secundul prinsese de la piloți și vameși vreo două cuvinte englezești, pe care le stropșea vorbind cu gura închisă. BART, S. m. 98. DLRLC
- Romînii cam au obicei a stropși unele nume străine. ALECSANDRI, P. P. 119. DLRLC
-
-
- 3. A se răsti la cineva (încruntându-se); a se burzului, a se oțărî. NODEX DLRLC DEX '09
- Se stropșește la cîni, îi suduie și zvîrle în ei cu scurtături de lemn, pe care le caută la întîmplare, aplecîndu-se în juru-i. SADOVEANU, B. 36. DLRLC
- Ivan atunci, văzînd că moartea dă chioară peste dînsul, se stropșește la ea, zicînd... CREANGĂ, P. 312. DLRLC
- După ce a stropșit... pe cînii lui îndîrjiți, a întors spre noi cu toată bunăvoința obrazu-i ars de vuitul pustiei. SADOVEANU, O. L. 79. DLRLC
-
- 4. (Despre boli) A cuprinde, a lovi pe cineva pe neașteptate. NODEX DLRLC DEX '09
- (Cu subiectul neexprimat, subînțelegându-se « dambla », « epilepsie ») Eu o să mînc, bine zici tu, dar ție nu-ți dau să văd că te chiar stropșește, de nu mă lași să-ți scot un ochi. RETEGANUL, P. I 21. DLRLC
- Frunză verde dintre vii, Eu, bădiță, aș ieși, Da-s cu mînile în pîne Și cu mutu lîngă mine. – Lasă pînea să dospească Și pe mutul să-l stropșească! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 412. DLRLC
-
etimologie:
- strošvam