stropșit, ~ă a [At: PAMFILE, ap. CADE / Pl: ~iți, ~e / E: stropși] 1 (Înv; d. obiecte sau d. ființe, mai ales oameni) Strivit (1). 2 (Prt) Călcat în picioare. 3 (Pex) Nimicit. 4 (Rar; spc; d. părți ale corpului oamenilor, mai ales d. piele) Zdrelit. 5 (Pop; pex; d. oameni) Mutilat. 6 (Reg; spc; d. fructe, mai ales d. struguri) Tescuit². 7 (Îvr; fig; d. țări, popoare, oști) Cotropit² (3). 8 (Rar; pan; d. popoare, armate etc.) Înfrânt. 9 (Pop; pan; d. oameni) Nebun. 10 (Spc) Epileptic (2). 11 (Rar; pan; d. oameni) Pocit². 12 (Fig; d. limbă, vorbire, cuvinte etc.) Care este pronunțat sau scris, reprodus oral sau scris incorect Si: deformat² (7), denaturat² (3), pocit², schimonosit, scâlciat, stâlcit, (rar) schingiuit².

STROPȘIT, -Ă, stropșiți, -te, adj. 1. Zdrobit, sfărîmat, strivit. Mere pădurețe cojite și stropșite. La TDRG. ◊ Fig. Căștile de oțel germane stau aci, în Muzeul Apărării Leningradului, stropșite, strîmbe, găurite, mînjite de noroi, de sînge și rugină. STANCU, U.R.S.S. 132. 2. Fig. (Despre oameni) Stricat (la minte), zăpăcit, smintit. Îți dau zece minute ca să te hotărăști de vrei a te numi de-acum Ghiftuianca în loc de Ferchezanca... – Mulți oameni stropșiți am văzut... d-apoi și ca aista! ALECSANDRI, T. 580. ◊ (Substantivat) Mereu se gîndea la Titi, o prietenă a ei din pension care se măritase c-un stropșit... un grandoman ridicol. VLAHUȚĂ, O. A. III 196. Stropșitul de Ion, cu talanca de la oi, cu cleștele și cu vătrariul, face o hodorogeală și un tărăboi de-ți ia auzul. CREANGĂ, A. 38. Ba-i drege tu pe cine ai mai dres, stropșitule! ALECSANDRI, T. 274. ♦ (Despre cuvinte) Pocit, schimonosit, stîlcit. O babilonie de cuvinte stropșite și smulse din latinește, pe care bieții romîni nu le înțelegeau. RUSSO, O. 57.

STROPȘIT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A STROPȘI. 2) și substantival pop. (despre persoane) Care și-a pierdut dreapta judecată; țicnit; smintit. /v. a (se) stropși

STROPȘIT adj. (Mold.) Distrus, nimicit în luptă. Cind au stătut Irachie la împărăție, puterile împărățiii... atît de stropșite și de oșteanii cei vechi și de ispravă atîta de sărăcite era. CANTEMIR, HR. Etimologie: stropși. Vezi si stropși, stropșitură. Cf. s p î r c u i t (2).

stropșit a. și m. Mold. 1. stricat, epileptic: mulți oameni stropșiți am văzut AL.; 2. fig. pocit: ba ei drege tu, stropșitule! AL.

stropșít, -ă adj. Diform, ciunt: pictor stropșit, (fig.) cuvinte stropșite. Est. Zăpăcit, zevzec, apucat, epileptic: maĭ încet, stropșitule! Adv. A vorbi stropșit, a stropși cuvintele.

dromși v vz zdromși

stocși^[1] v vz stropși

stopși^[1] v vz stropși

strocși v vz stropși

stropșa v vz stropși

stropși [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 143²/26 / V: (îvr) ~ocși, ~șa (Pzi: ?), ~oși, ~oșli, zdrocși, zdromși, zdr~ / Pzi: ~șesc / E: vsl стршити cf bg стрша] 1 vt (Pop; c. i. obiecte sau ființe, mai ales oameni) A strivi (1). 2 vt (Prt) A călca în picioare. 3 vt (Pex; c. i. ființe, mai ales oameni) A nimici. 4 vt (Înv; fig; fșa; c. i. oameni) A chinui (1). 5 vt (Rar; spc; c. i. părți ale corpului oamenilor) A zdrobi. 6 vt (Olt; Mun; spc; c. i. fructe, mai ales struguri) A tescui. 7 vt (Pex; c. i. mai ales ramuri, lăstari etc. de plante) A pisa. 8 vr (Reg; d. fructe, zarzavaturi) A se înmuia terciuindu-se. 9 vt (Înv; fig; c. i. teritorii, țări etc.) A cotropi (3). 10 vt (Îvr; c. i. popoare, armate etc.) A înfrânge. 11 vt (Rar; pex; c. i. oameni) A ucide. 12 vt (Pop; pan; c. i. oameni) A bate (foarte) tare Si: a stâlci (1). 13 vt (Îvp; pan; d. anumite boli, mai ales când subiectul nu este exprimat, d. epilepsie; c. i. oameni) A cuprinde pe neașteptate. 14 vt (Fig; c. i. limba, vorbirea, cuvinte etc.) A pronunța sau a scrie incorect Si: a deforma (10), a denatura (2), a poci¹, a schimonosi, a schingiui, a scâlcia, a stâlci. 15 vi (Rar) A stropi printre dinți cu salivă, în timpul vorbitului. 16 vt (Pex) A scuipa (1). 17 vr (Pfm) A se răsti¹. 18 vt (Rar; pex) A ocărî. 19 vr (Rar; pan) A se uita urât, amenințător. 20 vr (Mol; pan) A se schimonosi.

stroși² v vz stropși

stroșli v vz stropși

tropși v vz stropși

zdrobși^[1] v vz stropși

zdrocși v vz stropși

zdromși v vz stropși

zdropși v vz stropși

STROPȘI, stropșesc, vb. IV. 1. Refl. A se răsti la cineva încruntîndu-se; a se burzului, a se oțărî. Se stropșește la cîni, îi suduie și zvîrle în ei cu scurtături de lemn, pe care le caută la întîmplare, aplecîndu-se în juru-i. SADOVEANU, B. 36. Ivan atunci, văzînd că moartea dă chioară peste dînsul, se stropșește la ea, zicînd... CREANGĂ, P. 312. ◊ Tranz. (Rar) După ce a stropșit... pe cînii lui îndîrjiți, a întors spre noi cu toată bunăvoința obrazu-i ars de vuitul pustiei. SADOVEANU, O. L. 79. 2. Tranz. A zdrobi, a sfărîma, a strivi (lovind, călcînd în picioare, apăsînd, presînd). Fugim. Încă o dată mă împiedic. Încă o dată îmi stropșesc degetele de la piciorul stîng. STANCU, D. 311. Direcția generală a brazdelor să fie către par, pentru ca, la treier, caii să le stropșească în curmeziș și nu în lung. PAMFILE, A. R. 209. ♦ A ucide, a distruge, a nimici. Dorobanții au stropșit într-o clipă pe turcii din șanțul înaintat. SADOVEANU, P. S. 136. 3. Tranz. A bate foarte tare, a stîlci în bătaie. Cu pumnii, cu picioarele, pe înfundate, a stropșit-o. STANCU, D. 77. Vă chinuiesc și vă stropșesc în toate zilele, și tot nu puteți deprinde mustrul. SBIERA, P. 147. De-i spune ce-ai văzut, te stropșesc! ALECSANDRI, T. I 81. ♦ Fig. (Cu privire la cuvinte) A poci, a schimonosi, a stîlci. Glasul îi era tremurat. Stropși cuvintele mai cumplit decît în alte dăți. PAS, Z. III 274. Secundul prinsese de la piloți și vameși vreo două cuvinte englezești, pe care le stropșea vorbind cu gura închisă. BART, S. M. 98. Romînii cam au obicei a stropși unele nume străine. ALECSANDRI, P. P. 119. 4. Tranz. (Popular, despre anumite boli) A cuprinde pe cineva pe neașteptate. ◊ (Cu subiectul neexprimat, subînțelegîndu-se «dambla», «epilepsie») Eu o să mînc, bine zici tu, dar ție nu-ți dau să văd că te chiar stropșește, de nu mă lași să-ți scot un ochi. RETEGANUL, P. I 21. Frunză verde dintre vii, Eu, bădiță, aș ieși, Da-s cu mînile în pîne Și cu mutu lîngă mine. – Lasă pînea să dospească Și pe mutul să-l stropșească! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 412.

A SE STROPȘI mă ~esc intranz. pop. A spune ceva pe un ton ridicat, încruntându-se; a se răsti (la cineva) cu supărare în glas. /cf. bulg. strša, sl. sutrositi

A STROPȘI ~esc tranz. pop. 1) A deforma prin lovire sau apăsare; a zdrobi; a stâlci. A-și ~ un deget. 2) A face să nu mai existe; a nimici; a prăpădi. ~ dușmanul. 3) A bate foarte tare; a zdrobi în bătăi; a snopi; a făcălui; a tăbăci; a toropi; a stâlci. /cf. bulg. strša, sl. sutrositi

STROPȘI vb. (Mold.) 1. A strivi, a zdrobi; a călca în picioare. A: Mă stropșiră pizmașii miei, Miluiaște-mă, Dumnădzău, că m-au stropșit omul. DP, 29^v. Armăsariul ...pre Lup ... de multe ori mai până la moarte cu picioarele îl stropșiia. CI, 99; cf. DOSOFTEI, PS ; DOSOFTEI, VS CI. 97. // B: (Fig.) Ușurează de la mine toiagul si frica lui nu mă stropșască. BIBLIA (1688). 2. A invada, a cotropi; a înfrînge, a nimici în luptă. Au stropșit toată Asia și cu foc o au pîrjolit, orașele au prădat. URECHE. Venea cu atîta fală să stropșească și să calce țara. M. COSTIN. Traian ... după ce au stropșit pe dachi, au dus în Dachia slobozii de ,,romani". CANTEMIR, HR. ♦ Fig. A încălca, a nesocoti o poruncă sau o hotărîre. Poronca și învățătura Domnului... călcînd și stropșind. CANTEMIR, HR.; cf. VARLAAM. Etimologie: bg. strošvam. Vezi și stropșit, stropșitură. Cf. năbuși; spîrcui (2).

stropșì v. Mold. 1. a sfărâma prin călcare; 2. a ciunti de vrun membru: apoi să nu-l stropșești? AL.; 3. a se răsti,: a se strâmba amenințând: se stropșește la ea CR.; 4. fig. a desfigura: a stropși cuvinte. [Cf. it. STROPPIARE, a stropși].

stropșésc v. tr. (din *strovșesc, *stroșvesc, bg. strošvam, sfărîm. Cp. și cu sîrb. stropoštati, a se prăbuși, štropotati, a face gălăgie). Vechĭ. Calc. Fig. Azĭ. Zdrobesc: a stropși o oaste. Deformez, sfărîm, cĭuntesc: l-a stropșit o căruță. Fig. A stropși cuvintele, o limbă. V. refl. Est. Mă răstesc, mă sluțesc, mă strîmb amenințător: a te stropși la niște copiĭ ca să tacă. V. stîlcesc.

stropși (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stropșesc, 3 sg. stropșește, imperf. 1 stropșeam; conj. prez. 1 sg. să stropșesc, 3 să stropșească

stropși (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stropșesc, imperf. 3 sg. stropșea; conj. prez. 3 să stropșească

stropși vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stropșesc, imperf. 3 sg. stropșea; conj. prez. 3 sg. și pl. stropșească

stropșesc, -șească 3 conj., -șeam 1 imp.

STROPȘIT adj. v. stâlcit.

STROPȘIT adj. v. deformat, desfigurat, distrus, nimicit, pocit, potopit, prăpădit, schimonosit, slut, sluțit, stâlcit, strivit, strâmb, strâmbat, turtit, urât, urâțit, zdrobit.

STROPȘIT adj., s. v. mutilat, schilod, schilodit.

STROPȘIT s., adj. v. comițial, epileptic.

STROPȘIT s. v. stâlcire.

STROPȘIT s. deformare, denaturare, pocire, pocit, schimonoseală, schimonosire, schimonosit, scîlciere, stîlcire, stîlcit, stropșire. (~ cuvintelor unei limbi, cînd vorbește.)

stropșit s., adj. v. COMIȚIAL. EPILEPTIC.

stropșit adj., s. v. MUTILAT. SCHILOD. SCHILODIT.

STROPȘIT adj. deformat, denaturat, pocit, schimonosit, scîlciat, stîlcit, stricat, (fig.) schingiuit. (Forme lexicale ~; o pronunțare ~.)

stropșit adj. v. DEFORMAT. DESFIGURAT. DISTRUS. NIMICIT. POCIT. POTOPIT. PRĂPĂDIT. SCHIMONOSIT. SLUT. SLUȚIT. STÎLCIT. STRIVIT. STRÎMB. STRÎMBAT. TURTIT. URÎT. URÎȚIT. ZDROBIT.

STROPȘI vb. v. abate, asasina, călca, contraveni, cotropi, distruge, drăcui, extermina, invada, încălca, înjura, juli, jupui, masacra, măcelări, năpădi, nesocoti, nimici, ocărî, omorî, potopi, prăpădi, răcni, răsti, sfărâma, snopi, stâlci, stârpi, striga, strivi, suprima, turti, țipa, ucide, urla, viola, zbiera, zdreli, zdrobi, zgâria, zvânta.

STROPȘI vb. v. stâlci.

STROPȘI vb. a deforma, a denatura, a poci, a schimonosi, a scîlcia, a stîlci, (fig.) a schingiui. (~ cuvintele, cînd vorbește.)

stropși vb. v. ABATE. ASASINA. CĂLCA. CONTRAVENI. COTROPI. DISTRUGE. DRĂCUI. EXTERMINA. INVADA. ÎNCĂLCA. ÎNJURA. JULI. JUPUI. MASACRA. MĂCELĂRI. NĂPĂDI. NESOCOTI. NIMICI. OCĂRÎ. OMORÎ. POTOPI. PRĂPĂDI. RĂCNI. RĂSTI. SFĂRÎMA. SNOPI. STÎLCI. STÎRPI. STRIGA. STRIVI. SUPRIMA. TURTI. ȚIPA. UCIDE. URLA. VIOLA. ZBIERA. ZDRELI. ZDROBI. ZGÎRIA. ZVÎNTA.

stropși, stropșesc, vb. tranz. și refl. – 1. A strivi, a prăpădi, a nimici. 2. A poci, a (se) deforma, a (se) schimonosi: „Că baiu’ ăl rău l-a stropși, / La mine de n-a zini” (Calendar, 1980: 121). 3. A îmbolnăvi. – Cf. bg. strošvam „a sfărma” (Scriban, DEX).

stropși, stropșesc, vb. tranz și refl. – 1. A strivi, a prăpădi, a nimici. 2. A poci, a (se) deforma, a (se) schimonosi: „Că baiu al rău l-a stropși, / La mine de n-a zini” (Calendar 1980: 121). Din sl. stroșiti.

stropșit, -ă, stropșiți, -te adj. (pop.) pocit, deformat, stâlcit

stropși, stropșesc I v. t. a deforma, a stâlci cuvintele (în pronunțare sau în scris) II v. r. (pop.) a se răsti la cineva; a se burzului, a se oțărî.