stropșeală sf [At: LEXIC REG. 56 / V: (reg) ~ocș~^[1], ~oșa~ / Pl: ~eli, (reg) ~ele / E: stropși + -eală] 1 (Reg; îf strocșeală) Tescuire (a unor fructe sau zarzavaturi sub greutate proprie). 2 (Mol) Bătaie (mare). 3 (Îvp) Nebunie. 4 (Spc) Epilepsie (1). 5 (Rar) Stropșire (7). 6 (Rar) Vorbire cu voce aspră, pe ton ridicat și amenințător Si: (pop) răsteală. 7 (Pex; ccr) Ocară. 8 (Trs) Rachiu. 9 (Bot; Trs; lpl) Merișor (Vaccinium vitis idaca).

STROPȘEALĂ, (1) stropșeli, s. f. 1. Faptul de a (se) stropși; vorbă aspră, urîtă, spusă răstit. Înțepă cu stropșeli repezi argatul somnoros și molîu. C. PETRESCU, R. DR. 341. Boule!... continuă, uitînd însă subit jargonul luminoaselor bulevarde și dînd-o pe vadul plebeu al stropșelilor din patria sa. id. A. R. 19. 2. (Regional) Denumire populară pentru epilepsie.

stropșeálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a stropși. Epilepsie.

stocșală^[1] sf vz stropșeală^[2] corectat(ă)

strocșală^[1] sf vz stropșeală

stroșală sf vz stropșeală

stropșeală (pop., fam.) s. f., g.-d. art. stropșelii; pl. stropșeli

stropșeală (pop., fam.) s. f., g.-d. art. stropșelii; pl. stropșeli

stropșeală s. f., g.-d. art. stropșelii; pl. stropșeli

ștropșeală, -șeli.

STROPȘEALĂ s. v. epilepsie, rachiu, răsteală.

stropșeală s. v. EPILEPSIE. RACHIU. RĂSTEALĂ.

stropșeală, stropșeli, s.f. – 1. Băutură alcoolică, rachiu. 2. (med.) Epilepsie; ceas rău (Bârlea, 1924), baiu cel mare: „De aici și pân la voi / Să ai stropșele și nevoi” (Bârlea, 1924, II: 340); „Celor apucați de stropșeală li se făceau băi la șezut cu zeamă de iarba fiarelor (drosera)” (Calendar, 1980: 114). 3. Stâlcire. – Din stropși + suf. -eală (DEX, MDA).

stropșeală, stropșeli, s.f. – (med.) Epilepsie; ceas rău (Bârlea 1924), baiu cel mare: „De aici și pân la voi / Să ai stropșele și nevoi” (Bârlea 1924 II: 340); „Celor apucați de stopșeală li se făceau băi la șezut cu zeamă de iarba fiarelor (drosera)” (Calendar 1980: 114). – Din stropși + -eală.