STROPITÚRĂ, stropituri, s. f. 1. Stropire. 2. (Concr.) Picătură, strop. – Stropi + suf. -tură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

STROPITÚRĂ s. 1. v. împroșcare. 2. v. picătură. 3. v. pată.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

stropitúră s. f., g.-d. art. stropitúrii; pl. stropitúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink