2 intrări
6 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
stroncănit, ~ă a [At: DRLU / V: ștronfă~ / Pl: ~iți, ~e / E: stroncăni] (Trs) Zdrobit.
stroncăni [At: DRLU / V: (îvr) șt~, ștronfă~ / Pzi: ~nesc / E: s- + troncăni] 1 vt (C. i. struguri) A zdrobi. 2 vi A trăncăni1.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
STRONCĂNI vb. v. flecări, îndruga, pălăvrăgi, sporovăi, trăncăni.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
stroncăni vb. v. FLECĂRI. ÎNDRUGA. PĂLĂVRĂGI. SPOROVĂI. TRĂNCĂNI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
stroncănit, stroncănită, adj. (reg.; despre struguri) zdrobit, stroșit.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
stroncăni, stroncănesc, vb. IV (reg.) 1. (despre struguri) a zdrobi, a stroși. 2. (fig.) a trăncăni.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: stroncănit
stroncănit adjectiv
| adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
Intrare: stroncăni
| verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)