opțiuni

2 intrări

7 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

stroncănire sf [At: DRLU / Pl: ? / V: (îvr) ștronfă~ / E: stroncăni] (Trs) Trăncănire.

stroncăni [At: DRLU / V: (îvr) șt~, ștronfă~ / Pzi: ~nesc / E: s- + troncăni] 1 vt (C. i. struguri) A zdrobi. 2 vi A trăncăni1.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STRONCĂNIRE s. v. flecăreală, flecărie, flecărire, flecărit, limbuție, pălăvrăgeală, pălăvrăgire, pălăvrăgit, sporovăială, sporovăire, sporovăit, tăifăsuială, tăifăsuire, tăifăsuit, trăncăneală, trăncănit, vorbăraie, vorbărie.

stroncănire s. v. FLECĂREALĂ. FLECĂRIE. FLECĂRIRE. FLECĂRIT. LIMBUȚIE. PĂLĂVRĂGEALĂ. PĂLĂVRĂGIRE. PĂLĂVRĂGIT. SPOROVĂIALĂ. SPOROVĂIRE. SPOROVĂIT. TĂIFĂSUIALĂ. TĂIFĂSUIRE. TĂIFĂSUIT. TRĂNCĂNEALĂ. TRĂNCĂNIT. VORBĂRAIE. VORBĂRIE.

STRONCĂNI vb. v. flecări, îndruga, pălăvrăgi, sporovăi, trăncăni.

stroncăni vb. v. FLECĂRI. ÎNDRUGA. PĂLĂVRĂGI. SPOROVĂI. TRĂNCĂNI.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

stroncăni, stroncănesc, vb. IV (reg.) 1. (despre struguri) a zdrobi, a stroși. 2. (fig.) a trăncăni.

Intrare: stroncănire
stroncănire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stroncănire
  • stroncănirea
plural
  • stroncăniri
  • stroncănirile
genitiv-dativ singular
  • stroncăniri
  • stroncănirii
plural
  • stroncăniri
  • stroncănirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: stroncăni
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • stroncăni
  • stroncănire
  • stroncănit
  • stroncănitu‑
  • stroncănind
  • stroncănindu‑
 singular plural
  • stroncănește
  • stroncăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • stroncănesc
 (să)
  • stroncănesc
  • stroncăneam
  • stroncănii
  • stroncănisem
a II-a (tu)
  • stroncănești
 (să)
  • stroncănești
  • stroncăneai
  • stroncăniși
  • stroncăniseși
a III-a (el, ea)
  • stroncănește
 (să)
  • stroncănească
  • stroncănea
  • stroncăni
  • stroncănise
plural I (noi)
  • stroncănim
 (să)
  • stroncănim
  • stroncăneam
  • stroncănirăm
  • stroncăniserăm
  • stroncănisem
a II-a (voi)
  • stroncăniți
 (să)
  • stroncăniți
  • stroncăneați
  • stroncănirăți
  • stroncăniserăți
  • stroncăniseți
a III-a (ei, ele)
  • stroncănesc
 (să)
  • stroncănească
  • stroncăneau
  • stroncăniră
  • stroncăniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)