stroh sn [At: I. IONESCU, B. C. 405/19 / V: (reg) ~og, ~ov, șt~, zdr~, zdron / Pl: ~uri / E: ger Stroh] 1 (Pop; adesea urmat de determinările „de fân”, „de paie”) Flori de fân scuturate sau rămășițe sfărâmate de fân (ori de paie), care se adună din șopron, din iesle, din car etc. și care sunt folosite la inhalații pentru tratarea astmului sau la spălat (pe cap) Si: (pop) pleavă, scuturătură, sfărâmătură, (reg) greblătură, strohotiș, toriște, zdrohot V ogrinji¹. 2 (Pex) Strat de paie folosit mai ales ca așternut pentru animale. 3 (Îvr) Adăpost pentru animale. 4 (Reg) Tabac².

STROH s. n. 1. (Uneori determinat prin «de fîn») Rămășiță de fîn care se adună din șopron sau din iesle și cu care se fac (la țară) inhalații pentru bolnavii de piept și scăldători pentru copii. Știu rînduiala lehuzelor ș-a copiilor celor mărunței. Știu să-i scald cu stroh de fîn. SADOVEANU, Î. A. 73. 2. Strat de paie servind de culcuș pentru animale; așternut de paie. O claie de păr negru, aspru și încîlcit la un loc cu paiele murdare și gălbii ale strohului cald, din care chiar atunci se părea că ieșise. HOGAȘ, M. N. 82. De cîte ori îți fi dormit în stroh și pe tîrnomată, să am eu acum atîția bani în pungă, nu mi-ar mai trebui alta. CREANGĂ, P. 255.

stroh n. Mold. pleavă de fân uscat: de câte ori veți fi dormit în Stroh CR. [Nemț. (STREU)STROH].

stroh și ștroh n., pl. urĭ (ca și trohot și rudă cu grohot. Cp și cu germ. stroh, paĭe. V. străjac). Nord. Sfârmătură de fîn (care se întrebuințează și ca așternut): a dormi în stroh. Așternut de porc saŭ și de om. Iron. Așternut nestrîns, trohot: strîngețĭ strohu, leneșule! V. strat, tîrnomeată, ogrinjĭ.

strog sn vz stroh

strov sn vz stroh

ștroh sn vz stroh

zdroh sn vz stroh

zdron sn vz stroh

ștroh, V. stroh.

stroh (pop.) s. n.

stroh (reg.) s. n.

stroh s. n., pl. strohuri

stroh (-huri), s. n. – Resturi de paie. – Var. ștroh. Germ. Stroh „paie”. Tiktin respinge acest etimon, bazîndu-se pe pronunțarea aspirată a finalei rom.; dar cf. șuh < germ. Schuh. Probabil că trebuie să se pornească de la o pronunțare germ. dialectală cu h aspirat. – Der. din sl. *sŭtrochŭ < sŭtreti „a mărunți” (Tiktin; Candrea) este mai puțin probabilă. În Mold. și Bucov. – Der. strohăi, vb. (a se curăța de stroh); străiac, s. n. (Mold., Trans., saltea), din germ. Strohsack (Candrea).

stroh, strohuri, s.n. – (reg.) Resturi de paie. – Din germ. Stroh „paie” (Scriban, DER, DEX, MDA).

stroh, -uri, s.n. – Resturi de paie. – Din germ. stroh „paie”.