stroflocit¹ sn [At: UDRESCU, GL. / Pl: ? / E: strofloci] (Mun) 1 (Îe) A lua (pe cineva) la ~ A bate (59). 2 (Cu sens atenuat; îe) A lua (pe cineva) la ~ A certa (1).

stroflocit², ~ă a vz străflocat

străfloca [At: DR. V, 294 / V: ~foca, ~rof~, ~rofloci, ~rofo~, ștofloci, ștrofloci / Pzi: străfloc / E: stră- + floc] 1-2 vtr A (se) zbârli. 3-4 vtr A (se) ciufuli (1). 5 vt (Mun; Olt; c. i. fulgi, lână etc.) A scărmăna (1). 6 vt (Mun; Olt; c. i. fulgi, lână etc.) A flocăi¹ (1). 7 vr (Trs; d. curcani; îf strofoca) A se înfoia. 8-9 vtr A (se) părui¹. 10-11 vtr A (se) bate (59-60).

străflocat, ~ă [At: PLEȘOIANU, T. II, 98/18 / V: (reg) ~rof~, ~roflocit, ~rofo~, ~rofoclat / Pl: ~ați, ~e / E: străfloca] 1 a (Îrg; d. păr) Ciufulit (2). 2 a (Mun; d. oameni; îf stroflocit) Cu părul ciufulit. 3 sfa (Olt) Femeie nepieptănată, cu părul ciufulit. 4 sfa (Olt; fig) Moartea (înfățișată ca o femeie cu părul ciufulit).

străfoca v vz străfloca

strofloca v vz străfloca

stroflocat, ~ă a vz străflocat

strofloci v vz străfloca

strofoca v vz străfloca

strofocat, ~ă a vz străflocat

strofoclat, ~ă a vz străflocat

străflóc, a -á v. tr. (d. floc. – Străfloacă, să -oace). Olt. Flocăĭesc răŭ: ĭ-aŭ străflocat dulăiĭ cojocu (NPl. Ceaur, 13).

STRĂFLOCA vb. v. părui.

STRĂFLOCAT adj. v. ciufulit, deranjat, neîngrijit, vâlvoi, zbârlit.

străfloca vb. v. PĂRUI.

străflocat adj. v. CIUFULIT. DERANJAT. NEÎNGRIJIT. VÎLVOI. ZBÎRLIT.

stroflocit s.n. (reg.; în loc. vb.) a lua la stroflocit (pe cineva) = a bate, a certa.

străfloca, străfloc, vb. I (reg.) 1. a (se) zbârli; a (se) ciufuli. 2. (despre fulgi, lână) a scărmăna; a flocăi. 3. (refl.; în forma: strofoca; despre curcani) a se înfoia. 4. a (se) părui, a (se) bate.

străflocat, -ă, adj. 1. (înv. și reg.; despre păr) ciufulit. 2. (reg.; în forma: stroflocit; despre oameni) cu părul ciufulit. 3. (substantivat, f. art.; reg.) femeie nepieptănată, cu părul ciufulit. 4. (fig.; substantivat, f. art.; reg.) moartea (înfățișată ca o femeie cu părul ciufulit).

strofloci, stroflocesc, vb. IV (reg.) V. străfloca.

strofoca, strofoc v. r. (pop.) a se strădui din răsputeri, a-și da silința.