8 definiții pentru strofic

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STROFIC, -Ă, strofici, -ce, adj. Care aparține strofei, privitor la strofă. – Din fr. strophique, germ. strophisch.

STROFIC, -Ă, strofici, -ce, adj. Care aparține strofei, privitor la strofă. – Din fr. strophique, germ. strophisch.

strofic, ~ă a [At: ALEXANDRU, I. M. 315 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr strophique] 1 Care aparține strofei (2). 2 Referitor la strofă (2). 3 De strofă (2). 4 (D. părți ale unei piese vocale) Care se repetă identic, de fiecare dată însă pe versuri diferite.

STROFIC, -Ă adj. 1. (Despre versuri) Care formează strofe. ♦ (Despre o piesă vocală) Care se repetă identic, de fiecare dată însă pe versuri diferite. 2. (Geol.) Mișcare strofică = mișcare tectonică verticală. [Cf. fr. strophique, it. strofico, germ. strophisch].

STROFIC, -Ă adj. 1. (despre versuri) care formează strofe. ◊ (despre o piesă vocală) care se repetă identic, de fiecare dată însă pe versuri diferite. 2. (geol.) mișcare ~ă = mișcare tectonică verticală. (< fr. strophique)

STROFIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de strofă; caracteristic strofei. /<fr. strophique, germ. stophisch

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

strofic adj. m., pl. strofici; f. strofică, pl. strofice

strofic adj. m., pl. strofici; f. strofică, pl. strofice

strofic adj. m., pl. strofici; f. sg. strofică, pl. strofice

Intrare: strofic
strofic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strofic
  • stroficul
  • stroficu‑
  • strofică
  • strofica
plural
  • strofici
  • stroficii
  • strofice
  • stroficele
genitiv-dativ singular
  • strofic
  • stroficului
  • strofice
  • stroficei
plural
  • strofici
  • stroficilor
  • strofice
  • stroficelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

strofic, stroficăadjectiv

  • 1. Care aparține strofei, privitor la strofă. DEX '09 DEX '98
  • 2. (Despre versuri) Care formează strofe. DN
    • 2.1. (Despre o piesă vocală) Care se repetă identic, de fiecare dată însă pe versuri diferite. DN
  • 3. geologie Mișcare strofică = mișcare tectonică verticală. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.