8 definiții pentru strofic
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
STROFIC, -Ă, strofici, -ce, adj. Care aparține strofei, privitor la strofă. – Din fr. strophique, germ. strophisch.
STROFIC, -Ă, strofici, -ce, adj. Care aparține strofei, privitor la strofă. – Din fr. strophique, germ. strophisch.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
strofic, ~ă a [At: ALEXANDRU, I. M. 315 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr strophique] 1 Care aparține strofei (2). 2 Referitor la strofă (2). 3 De strofă (2). 4 (D. părți ale unei piese vocale) Care se repetă identic, de fiecare dată însă pe versuri diferite.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STROFIC, -Ă adj. 1. (Despre versuri) Care formează strofe. ♦ (Despre o piesă vocală) Care se repetă identic, de fiecare dată însă pe versuri diferite. 2. (Geol.) Mișcare strofică = mișcare tectonică verticală. [Cf. fr. strophique, it. strofico, germ. strophisch].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STROFIC, -Ă adj. 1. (despre versuri) care formează strofe. ◊ (despre o piesă vocală) care se repetă identic, de fiecare dată însă pe versuri diferite. 2. (geol.) mișcare ~ă = mișcare tectonică verticală. (< fr. strophique)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
STROFIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de strofă; caracteristic strofei. /<fr. strophique, germ. stophisch
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
strofic adj. m., pl. strofici; f. strofică, pl. strofice
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
strofic adj. m., pl. strofici; f. strofică, pl. strofice
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
strofic adj. m., pl. strofici; f. sg. strofică, pl. strofice
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A10) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
strofic, stroficăadjectiv
- 1. Care aparține strofei, privitor la strofă. DEX '09 DEX '98
- 2. (Despre versuri) Care formează strofe. DN
- 2.1. (Despre o piesă vocală) Care se repetă identic, de fiecare dată însă pe versuri diferite. DN
-
- 3. Mișcare strofică = mișcare tectonică verticală. DN
etimologie:
- strophique DEX '09 DEX '98 DN
- strophisch DEX '09 DEX '98 DN