2 intrări

26 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

striște sf [At: CORESI, ap. DHLR II, 532 / V: (îrg) ~râște[1], tr~, (înv) ~răi~, ~rănș~, ~trânș~, triste, (îvr) ~inș~, (reg) ~râștie, triștă / Pl: ~ti / E: slv сърѧща, срєща] 1 (Îvp; de obicei construit cu verbe ca „a avea”, „a fi” sau cu echivalente ale acestora) Soartă1 (1). 2 (Îvp) Noroc. 3 (Mar; în urări) Fericire (1). 4 (Îrg; șîs triște rea, grea ~tie) Nenoroc. 5 (Reg; îlpp) În triștea cuiva În ciuda cuiva. 6 (Îal) Pe seama cuiva. 7 (Îvr) Acțiune (2). 8 (Îvr) Proiect (1).

  1. Referința încrucișată recomandă această variantă în forma: strâștie LauraGellner

strâștie[1] sf vz striște

  1. În definiția principală, această variantă este tipărită: strâște LauraGellner

TRIȘTE s. f. v. striște.[1] block

  1. striște nu există în DEX 1998, 2009, 2012. — cata

TRIȘTE, (rar) triști, s. f. (Învechit și popular) Soartă, destin, ursită. Așa mi-a fost triștea; văd eu că n-am încotro. ISPIRESCU, L. 53. Vai de ea, nenorocita!... Că i-a fost triștile sparte Și n-a avut de bărbat parte. PANN, P. V. II 156. ♦ Noroc. Se căina și se întrista în sufletul ei că n-avea triște. ISPIRESCU, L. 26. Să mă duc dintr-acest loc, Că e loc făr’ de noroc Ș-o siliște Făr’ de triște. TEODORESCU, P. P. 281.

triște f. soartă: îl găsia văietându-și triștea OD. [Și striște = bulg. SREȘTŬ, întâlnire (fericită sau nefericită), considerată, după credințele poporului, ca piază bună sau rea].

tríște și (vechĭ) stríște și strînște f. (bg. srĭešta, întîlnire, d. vsl. sŭrenšta, srenšta sŭrĭeteniĭe, strĭeteniĭe, d. sŭrĭetati, a întîlni; rus. strĭetenie. V. răstriște, stretenie). Munt. Olt. Soartă, noroc: a avut triște de ploaĭe la timp. – La Vlah.: sînt oamenĭ care aduc noroc, după cum îs alțiĭ purtătorĭ de triște (= nenoroc. Univ. 1909, 4 Aŭg., 1, 5). V. loavă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

triște (înv., pop.) s. f., g.-d. art. triștii; (rar) pl. triști

triște s. f., g.-d. art. triștii; pl. triști

triște s. f., g.-d. art. triștii; pl. triști

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STRIȘTE s. v. destin, fatalitate, menire, noroc, predestinare, soartă, șansă, ursită, zodie.

striște s. v. DESTIN. FATALITATE. MENIRE. NOROC. PREDESTINARE. SOARTĂ. ȘANSĂ. URSITĂ. ZODIE.

TRIȘTE s. v. destin, fatalitate, menire, noroc, predestinare, soartă, ursită, zodie.

triște s. v. DESTIN. FATALITATE. MENIRE. NOROC. PREDESTINARE. SOARTĂ. URSITĂ. ZODIE.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

triște s. f. – Soartă. – Var. înv. striște, strînște. Sl. sŭręsta „întîmplare” (Miklosich, Lexicon, 953; Cihac, II, 372), cf. bg. srĕštŭ „întîmplare”, sb. sredja „soartă”, mag. szerencse „fericire”. – Der. răstriște (var. restriște), s. f. (nenorocire, nefericire, mîhnire), cu pref.răs-.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

triște (rar) triști s. f. Soartă, destin, ursită (bună sau rea). – Din sl. sŭrenšta.

Intrare: striște
striște
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strănște
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strânște
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strinște
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strâștie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
triste
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
triștă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • triște
  • triștea
plural
  • triști
  • triștile
genitiv-dativ singular
  • triști
  • triștii
plural
  • triști
  • triștilor
vocativ singular
plural
Intrare: triște
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • triște
  • triștea
plural
  • triști
  • triștile
genitiv-dativ singular
  • triști
  • triștii
plural
  • triști
  • triștilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • striște
  • striștea
plural
  • striști
  • striștile
genitiv-dativ singular
  • striști
  • striștii
plural
  • striști
  • striștilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

triște, triștisubstantiv feminin

  • 1. învechit popular Destin, fatalitate, menire, predestinare, soartă, ursită, zodie. DLRLC
    • format_quote Așa mi-a fost triștea; văd eu că n-am încotro. ISPIRESCU, L. 53. DLRLC
    • format_quote Vai de ea, nenorocita!... Că i-a fost triștile sparte Și n-a avut de bărbat parte. PANN, P. V. II 156. DLRLC
    • 1.1. Noroc, șansă. DLRLC
      • format_quote Se căina și se întrista în sufletul ei că n-avea triște. ISPIRESCU, L. 26. DLRLC
      • format_quote Să mă duc dintr-acest loc, Că e loc făr’ de noroc Ș-o siliște Făr’ de triște. TEODORESCU, P. P. 281. DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.