STRIÉRE, strieri, s. f. Acțiunea de a stria și rezultatul ei. [Pr.: stri-e-] – V. stria.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

striére s. f. (sil. stri-e-), g.-d. art. striérii; pl. striéri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

STRIÁ, striez, vb. I. Tranz. A produce striații pe suprafața unui obiect. [Pr.: stri-a] – Din fr. strier.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

A STRIÁ ~éz tranz. (suprafețe ale unor corpuri) A acoperi cu striuri. /<fr. strier
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

STRIÁ vb. I. tr. A executa striații pe suprafața unui obiect. [Pron. stri-a, p.i. 3,6 -iază. / < fr. strier].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

STRIÁ vb. tr. a executa striații pe suprafața unui obiect. (< fr. strier)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

STRIÁ vb. v. zimțui.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

striá vb., ind. prez. 1 sg. striéz, 3 sg. și pl. striáză (sil. stri-a-), 1 pl. striém (sil. stri-em); conj. prez. 3 sg. și pl. striéze; ger. striínd (sil. stri-ind)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink