7 definiții pentru stridulant
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
STRIDULANT, -Ă, stridulanți, -te, adj. (Despre insecte sau organe ale acestora) Care produce un zgomot ascuțit, strident. – Din fr. stridulant.
STRIDULANT, -Ă, stridulanți, -te, adj. (Despre insecte sau organe ale acestora) Care produce un zgomot ascuțit, strident. – Din fr. stridulant.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
stridulant, ~ă a [At: M. D. ENC. / Pl: ~nți, ~e / E: fr stridulant] Care produce un zgomot strident, caracteristic.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STRIDULANT, -Ă adj. (despre insecte și organele lor) care produce stridulație. (< fr. stridulant)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
STRIDULANT ~tă (~ți, ~te) (despre insecte sau organe ale acestora) Care produce un zgomot strident, caracteristic. /<fr. stridulant
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
stridulant adj. m., pl. stridulanți; f. stridulantă, pl. stridulante
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
stridulant adj. m., pl. stridulanți; f. stridulantă, pl. stridulante
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
stridulant adj. m., pl. stridulanți; f. sg. stridulantă, pl. stridulante
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
stridulant, stridulantăadjectiv
- 1. (Despre insecte sau organe ale acestora) Care produce un zgomot ascuțit, strident. DEX '09 DEX '98 MDN '00
etimologie:
- stridulant DEX '09 DEX '98 MDN '00