2 intrări

14 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STRIDIE, stridii, s. f. Specie de moluscă lamelibranhiată comestibilă, cu valvele inegale, care trăiește fixată pe stânci în mările calde și temperate (Ostrea edulis). – Din ngr. strídhi.

STRIDIE, stridii, s. f. Specie de moluscă lamelibranhiată comestibilă, cu valvele inegale, care trăiește fixată pe stânci în mările calde și temperate (Ostrea edulis). – Din ngr. strídhi.

stridie1 sf [At: MÂNCĂRILE, 1/2 / V: (îvr) ~dea / A și: stridie / Pl: ~ii / E: ngr στρείδι] 1 Specie de moluscă lamelibranhiată comestibilă, cu una din valve mai mică, plană și mai subțire, cu cealaltă mai mare, concavă și groasă, care trăiește în mările calde și temperate. 2 (Rar) Scoică de mare. 3 (Pcf) Scoică de perle de mare.

STRIDIE, stridii, s. f. Moluscă comestibilă din clasa lamelibranhiatelor, familia ostreidelor, care trăiește în mările calde și temperate sau în bazine artificiale de cultură (Ostrea edulis). El cel dintîi în oraș știa cînd sosesc stridiile. GANE, N. III 162. Avem stridii, brînzeturi proaspete, ne-a venit o langustă vie. CARAGIALE, O. II 82. Merge... la țărmurile mării de căuta ceva stridii pentru mîncare. DRĂGHICI, R. 149.

STRIDIE ~i f. Moluscă marină comestibilă. [G.-D. stridiei; Sil. -di-e] /<ngr. strídhi

Stridie (Leon) m. alt nume dat lui Leon Tomșa.

stridie f. scoică de mare. [Gr. mod. OSTRÍDI (STRÍDI)].

strídie f. (ngr. [o-]stridi, d. vgr. óstreon, stridie; turc. istridia, istridie, pop. stridia; lat. óstrea, it. óstrica, fr. huître, sp. ostra; germ. auster; ung. osztriga, sîrb. ostriga, rus. ústrica. V. ostrac). Un fel de scoĭcă comestibilă din care se scoate sidefu și mărgăritaru. V. stavrid. – Cultura stridiilor se face în parcurĭ speciale, ca la Arcachon și Saintonge (Francia) saŭ Ostenda (Belgia). Se recomandă să nu le mănîncĭ în lunile fără r (Maĭ, Iuniŭ, Iuliŭ, August). Ele transmit de multe orĭ tifosu, și de aceĭa e maĭ bine să nu le mănîncĭ nicĭ-odată, că nicĭ nutritive nu-s, nicĭ foarte gustoase.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

stridie (desp. -di-e) s. f., art. stridia (desp. -di-a), g.-d. art. stridiei; pl. stridii, art. stridiile (desp. -di-i-)

stridie (-di-e) s. f., art. stridia (-di-a), g.-d. art. stridiei; pl. stridii, art. stridiile (-di-i-)

stridie s. f. (sil. -di-e), art. stridia (sil. -di-a), g.-d. art. stridiei; pl. stridii, art. stridiile (sil. -di-i-)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STRIDIE s. (ZOOL.; Ostrea edulis) (înv.) scoică de mare.

STRIDIE s. (ZOOL.; Ostrea edulis) (înv.) scoică de mare.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

stridie (-ii), s. f. – Specie de moluscă (Ostrea). Ngr. στρίδι (Roesler 576; Cihac, II, 704).

Intrare: Stridie
Stridie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: stridie
  • silabație: stri-di-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stridie
  • stridia
plural
  • stridii
  • stridiile
genitiv-dativ singular
  • stridii
  • stridiei
plural
  • stridii
  • stridiilor
vocativ singular
plural
stridea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

stridie, stridiisubstantiv feminin

  • 1. Specie de moluscă lamelibranhiată comestibilă, cu valvele inegale, care trăiește fixată pe stânci în mările calde și temperate (Ostrea edulis). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote El cel dintîi în oraș știa cînd sosesc stridiile. GANE, N. III 162. DLRLC
    • format_quote Avem stridii, brînzeturi proaspete, ne-a venit o langustă vie. CARAGIALE, O. II 82. DLRLC
    • format_quote Merge... la țărmurile mării de căuta ceva stridii pentru mîncare. DRĂGHICI, R. 149. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.