STRIDÉNȚĂ, (2) stridențe, s. f. 1. Însușirea de a fi strident. 2. Sunet, culoare, ton etc. strident. – Din fr. stridence.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

STRIDÉNȚĂ ~e f. 1) Caracter strident. 2) la pl. Sunet sau culoare stridentă. /<fr. stridence
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

STRIDÉNȚĂ s.f. Însușirea a ceea ce este strident. ♦ Sunet, culoare, ton strident. [Cf. fr. stridence].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

STRIDÉNȚĂ s. f. 1. însușirea a ceea ce este strident. 2. sunet, culoare, ton etc. strident. (< fr. stridence)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

STRIDÉNȚĂ s. 1. v. nepotrivire. 2. (fig.) violență. (~ culorilor.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

stridénță s. f., g.-d. art. stridénței; (fenomene, manifestări) pl. stridénțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink