2 definiții pentru stricățiv

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

stricățiv, ~ă a [At: SFC. IV, 95 / Pl: ~i, ~e / E: strica + -iv] (Îvr) Dăunător (1).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

stricățiv, stricățivă, adj. (înv.) dăunător, vătămător.

Intrare: stricățiv
stricățiv adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stricățiv
  • stricățivul
  • stricățivu‑
  • stricăți
  • stricățiva
plural
  • stricățivi
  • stricățivii
  • stricățive
  • stricățivele
genitiv-dativ singular
  • stricățiv
  • stricățivului
  • stricățive
  • stricățivei
plural
  • stricățivi
  • stricățivilor
  • stricățive
  • stricățivelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)