2 definiții pentru stricățiv
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
stricățiv, ~ă a [At: SFC. IV, 95 / Pl: ~i, ~e / E: strica + -iv] (Îvr) Dăunător (1).
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
stricățiv, stricățivă, adj. (înv.) dăunător, vătămător.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: stricățiv
stricățiv adjectiv
adjectiv (A1) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)