opțiuni
  • info

2 intrări

9 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STRICTURA, stricturez, vb. I. Tranz. A micșora secțiunea transversală a unei conducte pe o anumită porțiune din lungimea ei. – Din strictură.

STRICTURA, stricturez, vb. I. Tranz. A micșora secțiunea transversală a unei conducte pe o anumită porțiune din lungimea ei. – Din strictură.

strictura vt [At: DN2 / Pzi: ~rez / E: strictură] (Teh; c. i. țevi, conducte, tuburi) A micșora secțiunea transversală pe o anumită porțiune din lungime.

STRICTURA, stricturez, vb. I. Tranz. A micșora secțiunea unei conducte pe o anumită porțiune din lungimea ei.

STRICTURA vb. I. tr. A micșora secțiunea unei conducte pe o anumită porțiune din lungimea ei. [< strictură].

STRICTURA vb. tr. a micșora secțiunea unei conducte pe o anumită porțiune din lungimea ei. (< strictură)

A STRICTURA ~ez tranz. (deschizături, tuburi, conducte, vase sangvine etc.) A face să fie mai strâmt, micșorând secțiunea de curgere a unui fluid; a îngusta; a strâmta. /Din strictură

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

strictura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. stricturez, 3 stricturează; conj. prez. 1 sg. să stricturez, 3 să strictureze

strictura (a ~) vb., ind. prez. 3 stricturează

strictura vb., ind. prez. 1 sg. stricturez, 3 sg. și pl. stricturează

Intrare: stricturat
stricturat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stricturat
  • stricturatul
  • stricturatu‑
  • stricturată
  • stricturata
plural
  • stricturați
  • stricturații
  • stricturate
  • stricturatele
genitiv-dativ singular
  • stricturat
  • stricturatului
  • stricturate
  • stricturatei
plural
  • stricturați
  • stricturaților
  • stricturate
  • stricturatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: strictura
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • strictura
  • stricturare
  • stricturat
  • stricturatu‑
  • stricturând
  • stricturându‑
 singular plural
  • stricturează
  • stricturați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • stricturez
 (să)
  • stricturez
  • stricturam
  • stricturai
  • stricturasem
a II-a (tu)
  • stricturezi
 (să)
  • stricturezi
  • stricturai
  • stricturași
  • stricturaseși
a III-a (el, ea)
  • stricturează
 (să)
  • strictureze
  • strictura
  • strictură
  • stricturase
plural I (noi)
  • stricturăm
 (să)
  • stricturăm
  • stricturam
  • stricturarăm
  • stricturaserăm
  • stricturasem
a II-a (voi)
  • stricturați
 (să)
  • stricturați
  • stricturați
  • stricturarăți
  • stricturaserăți
  • stricturaseți
a III-a (ei, ele)
  • stricturează
 (să)
  • strictureze
  • stricturau
  • stricturară
  • stricturaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

strictura, stricturezverb

  • 1. A micșora secțiunea transversală a unei conducte pe o anumită porțiune din lungimea ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: strâmta îngusta
etimologie:
  • strictură DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.