opțiuni
  • info

2 intrări

19 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STRICTURA, stricturez, vb. I. Tranz. A micșora secțiunea transversală a unei conducte pe o anumită porțiune din lungimea ei. – Din strictură.

STRICTURA, stricturez, vb. I. Tranz. A micșora secțiunea transversală a unei conducte pe o anumită porțiune din lungimea ei. – Din strictură.

strictura vt [At: DN2 / Pzi: ~rez / E: strictură] (Teh; c. i. țevi, conducte, tuburi) A micșora secțiunea transversală pe o anumită porțiune din lungime.

STRICTURA, stricturez, vb. I. Tranz. A micșora secțiunea unei conducte pe o anumită porțiune din lungimea ei.

STRICTURA vb. I. tr. A micșora secțiunea unei conducte pe o anumită porțiune din lungimea ei. [< strictură].

STRICTURA vb. tr. a micșora secțiunea unei conducte pe o anumită porțiune din lungimea ei. (< strictură)

A STRICTURA ~ez tranz. (deschizături, tuburi, conducte, vase sangvine etc.) A face să fie mai strâmt, micșorând secțiunea de curgere a unui fluid; a îngusta; a strâmta. /Din strictură

STRICTURĂ, stricturi, s. f. (Med.) Strâmtare a unor canale din organism (ca urmare a unor leziuni inflamatorii, cicatrice etc.). – Din fr. stricture, lat. strictura.

strictură sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: ger Striktur, fr stricture, lat strictura] 1 (Med) Strâmtare a unor canale din organism, datorită unei leziuni inflamatorii, unei cicatrice etc. 2 (Ccr) Loc strâmtat, porțiune strâmtată a unor astfel de canale.

STRICTURĂ, stricturi, s. f. (Med.) Strâmtare a unor canale din organism (ca urmare a unor afecțiuni). – Din fr. stricture, lat. strictura.

STRICTURĂ, stricturi, s. f. (Med.) Strîmtare a unui organ cilindric (ca urmare a anumitor afecțiuni). Strictura esofagului. Strictură uretrală.

STRICTURĂ s.f. Strîmtare, îngustare a unui canal sau a unui orificiu al organismului în urma unei boli. [Cf. germ. Striktur, lat. strictura].

STRICTURĂ s. f. îngustare a unui canal sau orificiu al organismului în urma unei boli. (< fr. stricture, lat. strictura, germ. Striktur)

STRICTURĂ ~i f. Strâmtare a canalului unui organ cavitar (în urma unui traumatism, a unei inflamații etc.). ~ esofagiană. /<lat. strictura, germ. Striktur, fr. stricture

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

strictura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. stricturez, 3 stricturează; conj. prez. 1 sg. să stricturez, 3 să strictureze

strictura (a ~) vb., ind. prez. 3 stricturează

strictura vb., ind. prez. 1 sg. stricturez, 3 sg. și pl. stricturează

strictură s. f., g.-d. art. stricturii; pl. stricturi

strictură s. f., g.-d. art. stricturii; pl. stricturi

strictură s. f., g.-d. art. stricturii; pl. stricturi

Intrare: strictura
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • strictura
  • stricturare
  • stricturat
  • stricturatu‑
  • stricturând
  • stricturându‑
 singular plural
  • stricturează
  • stricturați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • stricturez
 (să)
  • stricturez
  • stricturam
  • stricturai
  • stricturasem
a II-a (tu)
  • stricturezi
 (să)
  • stricturezi
  • stricturai
  • stricturași
  • stricturaseși
a III-a (el, ea)
  • stricturează
 (să)
  • strictureze
  • strictura
  • strictură
  • stricturase
plural I (noi)
  • stricturăm
 (să)
  • stricturăm
  • stricturam
  • stricturarăm
  • stricturaserăm
  • stricturasem
a II-a (voi)
  • stricturați
 (să)
  • stricturați
  • stricturați
  • stricturarăți
  • stricturaserăți
  • stricturaseți
a III-a (ei, ele)
  • stricturează
 (să)
  • strictureze
  • stricturau
  • stricturară
  • stricturaseră
Intrare: strictură
strictură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strictură
  • strictura
plural
  • stricturi
  • stricturile
genitiv-dativ singular
  • stricturi
  • stricturii
plural
  • stricturi
  • stricturilor
vocativ singular —
plural —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

strictura, stricturezverb

  • 1. A micșora secțiunea transversală a unei conducte pe o anumită porțiune din lungimea ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: strâmta îngusta
etimologie:
  • strictură DEX '09 DEX '98 DN

strictură, stricturisubstantiv feminin

  • 1. medicină Strâmtare a unor canale din organism (ca urmare a unor leziuni inflamatorii, cicatrice etc.). DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Strictura esofagului. Strictură uretrală. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.