14 definiții pentru striație

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STRIAȚIE, striații, s. f. Fiecare dintre dungile fine, paralele, care se observă pe anumite corpuri, scoase în relief, săpate în adâncime sau care se detașează pe un fond de culoare diferită; (cu sens colectiv) sistem format din astfel de dungi. [Pr.: stri-a-.Var.: striațiune s. f.] – Din fr. striation.

STRIAȚIE, striații, s. f. Fiecare dintre dungile fine, paralele, care se observă pe anumite corpuri, scoase în relief, săpate în adâncime sau care se detașează pe un fond de culoare diferită; (cu sens colectiv) sistem format din astfel de dungi. [Pr.: stri-a-.Var.: striațiune s. f.] – Din fr. striation.

striație sf [At: BABEȘ, O. A. I, 133 / V: (rar) ~iune / Pl: ~ii / E: fr striation] 1 Fiecare dintre dungile (foarte fine) paralele între ele, săpate în adâncime, scoase în relief sau deosebite prin culoarea lor, pe care le au unele corpuri pe suprafețele lor. 2 (Pex) Sistem format din astfel de dungi.

STRIAȚIE, striații, s. f. Fiecare dintre dungile foarte fine, paralele între ele, săpate în adîncime (scoase în relief sau deosebite prin culoarea lor) pe care le au anumite corpuri; (cu sens colectiv) sistem format de astfel de dungi. Striația orizontală a mușchilor scheletului. (În forma striațiune) Unul din noi a găsit în acești mușchi o striațiune longitudinală, adesea întreruptă, a fibrei. BABEȘ, O. A. I 133. – Variantă: striațiune s. f.

STRIAȚIE s.f. Dungă, linie foarte fină, în relief, paralelă cu alte dungi asemănătoare. ♦ (La pl.) Sistem de asemenea dungi. [Gen. -iei, var. striațiune s.f. / < fr. striation].

STRIAȚIE s. f. dungă, linie foarte fină, în relief, paralelă cu alte dungi asemănătoare. (< fr. striation)

STRIAȚIUNE s. f. v. striație.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

striație (desp. stri-a-ți-e) s. f., art. striația (desp. -ți-a), g.-d. art. striației; pl. striații, art. striațiile (desp. -ți-i-)

striație (stri-a-ți-e) s. f., art. striația (-ți-a), g.-d. art. striației; pl. striații, art. striațiile (-ți-i-)

striație s. f. (sil. stri-a-ți-e), art. striația (sil. -ți-a), g.-d. art. striației; pl. striații, art. striațiile (sil. -ți-i-)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STRIAȚIE s. 1. v. dungă. 2. striu.

STRIAȚIE s. 1. dungă, nervură, vînă. (Marmură cu ~ii.) 2. striu. (Zidărie cu ~ii.)

Intrare: striație
striație substantiv feminin
  • silabație: stri-a-ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • striație
  • striația
plural
  • striații
  • striațiile
genitiv-dativ singular
  • striații
  • striației
plural
  • striații
  • striațiilor
vocativ singular
plural
striațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • striațiune
  • striațiunea
plural
  • striațiuni
  • striațiunile
genitiv-dativ singular
  • striațiuni
  • striațiunii
plural
  • striațiuni
  • striațiunilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

striație, striațiisubstantiv feminin

  • 1. Fiecare dintre dungile fine, paralele, care se observă pe anumite corpuri, scoase în relief, săpate în adâncime sau care se detașează pe un fond de culoare diferită. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Unul din noi a găsit în acești mușchi o striațiune longitudinală, adesea întreruptă, a fibrei. BABEȘ, O. A. I 133. DLRLC
    • 1.1. (cu sens) colectiv Sistem format din astfel de dungi. DEX '09 DLRLC DN
      • format_quote Striația orizontală a mușchilor scheletului. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.