STREPTOMICINĂ s. f. Substanță antibiotică sub formă de pulbere albă, solubilă în apă, extrasă dintr-o specie de mucegai, folosită în tratamentul unor boli (infecțioase). – Din fr. streptomycine.

streptomicină sf [At: AGROTEHNICA, I, 215 / Pl: ? / E: fr streptomycine] Substanță antibiotică folosită ca medicament în tratamentul unor boli infecțioase.

STREPTOMICINĂ, streptomicine, s. f. Substanță antibiotică sub formă de pulbere albă, solubilă în apă, extrasă dintr-o specie de mucegai, folosită în tratamentul unor boli (infecțioase). – Din fr. streptomycine.

STREPTOMICINĂ s. f. Substanță antibiotică, folosită în tratamentul unor boli infecțioase.

STREPTOMICINĂ s.f. Substanță antibiotică cristalizată, folosită în tratamentul unor boli (infecțioase). [< fr. streptomycine].

STREPTOMICINĂ s. f. antibiotic dintr-o ciupercă microscopică, cu acțiune bacteriostatică și bactericidă, folosit în tratamentul tuberculozei, meningitelor, septicemiilor etc. (< fr. streptomycine)

STREPTOMICINĂ f. Medicament folosit în tratamentul unor boli infecțioase (tuberculoză, difterie, tularemie etc.). [G.-D. streptomicinei] /<fr. streptomycine

streptomicină s. f., g.-d. art. streptomicinei

streptomicină s. f., g.-d. art. streptomicinei

streptomicină s. f. sg. (glum.) coniac.