streptococ sm [At: BIANU, D. S. / Pl: ~oci / E: fr streptocoque] Bacterie de formă sferică sau ovală care se găsește grupată în lanțuri (mai ales în materii putrede) și care poate fi agentul patogen al unor infecții grave.

STREPTOCOC, streptococi, s. m. Bacterie de formă rotundă, care se găsește în grupuri dispuse ca niște lănțișoare (mai ales în materii putrede) și care este agentul patogen al inflamațiilor purulente și al multor afecțiuni. Din rinichi și splină s-a putut cultiva în culturi pure un streptococ patogen. BABEȘ, O. A. I 274.

STREPTOCOC s.m. Bacterie din grupa cocilor, ai cărei indivizi sunt grupați în lanțuri. [< fr. streptocoque, cf. gr. streptos – răsucit, kokkos – grăunte].

STREPTOCOC s. m. bacterie din grupa cocilor, ai cărei indivizi sunt grupați în lanțuri. (< fr. streptocoque)

STREPTOCOC ~ci f. Bacterie imobilă, de formă sferică sau ovală, fiind un agent patogen al unor infecții grave. /<fr. streptocoque

streptococ n. nume generic dat bacteriilor de formă rotunjitâ ale căror elemente se grupează în formă de lănțuge.

*streptocóc m. (vgr. streptós, încovoiat, răsucit, și kokkos, grăunte). Șt. nat. Un microb care se află pretutindeni și care abundă maĭ ales în materiile putrescibile. Cînd devine patogen, formează puroĭ.

streptococ s. m., pl. streptococi

streptococ s. m., pl. streptococi

streptococ s. m., pl. streptococi

STREPTO- „răsucit, spiralat”. ◊ gr. streptos „răsucit, contorsionat” > fr. strepto-, engl. id., germ. id., it. id. > rom. strepto-. □ ~carp (v. -carp), adj., cu fructe răsucite; ~caul (v. -caul), adj., cu tulpina torsionată; ~cid (v. -cid), s. n., medicament utilizat împotriva streptococilor; ~coci (v. -coc), s. m. pl., gen de bacterii din clasa schizomicetelor, cuprinzînd indivizi grupați în lanțuri; ~cocemie (v. -coc, v. -emie), s. f., infectare a sîngelui cu streptococi; ~dermie (v. -dermie), s. f., afecțiune a mucoaselor și a pielii produsă de streptococi; ~fil (v. -fil₂), adj., cu frunze răsucite; ~micete (v. -micete), s. f. pl., gen de ciuperci din clasa actinomicetelor, cu aspect filamentos, din care unele specii constituie sursa pentru diferite antibiotice; ~petal (v. -petal), adj., cu petale răsucite.