strecătoare sf [At: DOSOFTEI, PS. 10/13 / V: străc~, (reg) ~răcător, ~răgă~, ~ric~ / Pl: ~ori / E: strec(ura) + -ătoare] 1 (Îvp) Strecurătoare (1). 2 (Ban; Olt) Lingură mare găurită, făcută din metal, cu care se strecoară urda de zer. 3 (Ban) Pânză rară de prins pește. 4 (Îvr) Țesătură țărănească rară, din care se confecționează haine. 5 (Pex) Haină țărănească (pentru femei) confecționată dintr-un asemenea material. 6 (Spc) Catrință (2).

STRECĂTOARE s. f. v.strecurătoare.

STRECĂTOARE ~ori f. reg. pop. v. STRECURĂTOARE. /Strec[ura] + suf. ~ătoare

strecătoare f. strecurătoare. [Formă scurtată].

strecătoáre, V. strecurătoare.

STRECURĂTOARE, strecurători, s. f. Vas de bucătărie pentru strecurat lichide, având fundul (de metal) cu găurele sau prevăzut cu o sită de sârmă. ♦ Bucată sau săculeț de pânză rară prin care se strecoară laptele sau în care se pune cașul să se scurgă de zer. – Strecura + suf. -ătoare.

străcătoare sf vz strecătoare

străcător sn vz strecătoare

strecurătoare sf [At: ANON. CAR. / V: (reg) strecurător sn, ~ritoare, ~ric~ / Pl: ~ori / E: strecura + -toare] 1 Unealtă de gospodărie, de diferite mărimi și forme, având fundul cu găurele sau alcătuit dintr-o sită (de sârmă) folosită pentru strecurat lichide Si: (îvp) strecătoare (1), (reg) strecură, sită, sitică, sitișcă. 2 Pânză rară (de in, de cânepă etc.) sau săculeț de pânză prin care se strecoară laptele (la stână) sau în care se pune cașul, să se scurgă de zer. 3 (Reg) Obiect de piatră sau de fier care se pune pe vatră sub lemnele aprinse, cu scopul de a le ridica pentru a arde mai bine. 4 (Reg) Lingură mare pentru separat urda de zer. 5 (Bot; reg) Cucurig (Helleborus odorus).

strecurător sn vz strecurătoare

strecuritoare sf vz strecurătoare

stricătoare sf vz strecătoare

stricurătoare sf vz strecurătoare

STRECURĂTOARE, strecurători, s. f. Obiect de gospodărie pentru strecurat lichide, având fundul (de metal) cu găurele sau prevăzut cu o sită de sârmă. ♦ Bucată sau săculeț de pânză rară prin care se strecoară laptele sau în care se pune cașul să se scurgă de zer. – Strecura + suf. -ătoare.

STRECURĂTOARE, strecurători, s. f. Unealtă de gospodărie pentru strecurat lichide, avînd fundul de tablă cu găurele sau din sită de sîrmă. Ceaiul era negru fiindcă mama îl fierbea în cratiță dimpreună cu apa. N-avea strecurătoare să opărească firele deasupra paharului. PAS, Z. I 22. ◊ Fig. Pe sus, norii călătoreau prin cerul de fum. Uneori, din strecurătoarea de ceață, sfîrîia pe pămînt o ploaie subțire și rece. DUMITRIU, B. F. 14. În aer era aur și-n gradine miros și-o umbră adînc-viorie... care trecea prin mreje de frunze ca prin strecurători de lumină. EMINESCU, N. 57. ♦ Pînză rară (sau săculeț de pînză) prin care se strecoară laptele sau în care se pune cașul ca să se scurgă de zer. – Variantă: strecătoare (DAME, T. 31) s. f.

răzătoare-strecurătoare s. f. (gosp.) Obiect de uz casnic, ce servește atât ca răzătoare, cât și ca strecurătoare ◊ „Priviți, de pildă, răzătorile-strecurători din tablă albă.” I.B. 8 IX 67 p. 1 (din răzătoare + strecurătoare)

STRECURĂTOARE ~ori f. 1) Vas de bucătărie de formă rotundă, de obicei cu mâner, cu fundul găurit, folosit pentru strecurarea lichidelor. 2) Pânză rară prin care se strecoară laptele sau se scurge cașul de zer. [G.-D. strecurătorii] /a strecura + suf. ~toare

strecurătoare f. unealtă de strecurat.

stricătoare f. Munt. fotă. [Lit. șorț de stricat sau uzat].

strecurătoáre și stră- f., pl. orĭ. Unealtă de strecurat (o țesătură de păr orĭ de sîrmă [ca la sită], o împletitură de vărgute, o bucată de pînză, de postav, de tinichea găurită ș. a.): a strecura ceaĭu. – În Trans. Mold. strecătoare, zăgîrnă. V. filtru.

strecurătoare s. f., g.-d. art. strecurătorii; pl. strecurători

strecurătoare s. f., g.-d. art. strecurătorii; pl. strecurători

strecurătoare s. f., g.-d. art. strecurătorii; pl. strecurători

STRECĂTOARE s. v. strecurătoare.

strecătoare s. v. STRECURĂTOARE.

STRECURĂTOARE s. (înv. și pop.) strecătoare, (pop.) sită, sitișcă, (reg.) ciurel, găurar, răvar, râușor, sitică. (~ de roșii.)

STRECURĂTOARE s. v. cucurig.

STRECURĂTOARE s. (înv. și pop.) strecătoare, (pop.) sită, sitișcă, (reg.) ciurel, găurar, răvar, rîușor, sitică. (~ de roșii.)

strecurătoare s. v. CUCURIG.

strecătoare, strecători, s.f. 1. (înv. și pop.) strecurătoare. 2. (reg.) lingură mare găurită, făcută din metal, cu care se strecoară zerul de urdă. 3. (reg.) pânză rară pentru prins pește. 4. (înv. și reg.) țesătură țărănească rară, din care se confecționează haine; haină femeiască confecționată dintr-o asemenea țesătură; catrință; fotă.