stratificație sf [At: AR (1838), 147/16 / V: (înv) ~iune, ~căciune / Pl: ? / E: fr stratification] 1-2 (Glg) (Mod de) dispunere a rocilor sedimentare în straturi¹ (32) suprapuse Si: stratificare (7-8), (rar) stratigrafie (2-3). 3 (Adesea urmat de determinări care indică modul de dispunere sau de formare a straturilor) Formație sedimentară alcăturită din mai multe straturi¹ (32) suprapuse Si: stratificare (9). 4-5 (Rar) Stratificare (1-2). 6 (Asr) Stratificare (5).

STRATIFICAȚIE, stratificații, s. f. Stratificare (1). Stratificație de nisip.

STRATIFICAȚIE s.f. Stratificare. [Gen. -iei, var. stratificațiune s.f. / cf. fr. stratification].

STRATIFICAȚIE s. f. stratificare. (< fr. stratification)

STRATIFICAȚIE ~i f. Mod de dispunere a rocilor sedimentare în straturi suprapuse. /<fr. stratification

stratificațiune sf vz stratificație

stratificăciune sf vz stratificație corectat(ă)

STRATIFICAȚIUNE s.f. v. stratificație.

stratificați(un)e f. dispozițiunea unui teren în straturi.

*stratificațiúne f. (mlat. stratificátio, -ónis). Acțiunea de a saŭ de a se stratifica. – Și -áție, dar ob. -áre.

stratificație (desp. -ți-e) s. f., art. stratificația (desp. -ți-a), g.-d. art. stratificației; pl. stratificații, art. stratificațiile (desp. -ți-i-)

stratificație (-ți-e) s. f., art. stratificația (-ți-a), g.-d. art. stratificației; pl. stratificații, art. stratificațiile (-ți-i-)

stratificație s. f. (sil. -ți-e), art. stratificația (sil. -ți-a), g.-d. art. stratificației; pl. stratificații, art. stratificațiile (sil. -ți-i-)

stratificație

STRATIFICAȚIE s. stratificare. (Proces de ~.)

STRATIFICAȚIE s. stratificare. (Proces de ~.)

stratificație, (engl.= stratification, bedding) structură primară rezultată în urma acumulării, materialului sedimentar sub formă de strate și → lamine, ce reflectă, în general, modul de manifestare a factorilor care controlează sedimentarea (gravitația, dinamica mediului, condițiile climatice etc.). S. poate fi: paralelă, oblică, încrucișată, convolută, gradată (→ granoclasare), ritmică etc. S. paralelă sau normală se caracterizează prin orizontalitatea laminelor și a luat naștere prin acumularea sedimentelor în medii imobile sau foarte liniștite; s. înclinată caracterizează dep. sedimentare pe substrat înclinat sau cele cu → laminație înclinată din zona mișcărilor mareice sau din cadrul dep. fluviatile și eoliene; s. încrucișată se caracterizează prin variabilitatea direcției și înclinării stratelor și a distribuției grosimii lor. Aceasta este foarte comună la sedimentele fluviale și deltaice; s. convolută, definită de prezența supr. de strat relativ regulat ondulate, este adesea efectul alunecării gravitaționale a sedimentelor, încă în stare plastică.

indice de stratificație, (engl.= stratification index), (sedim.), parametru stratonomic care indică numărul de strate din cadrul unei unități metrice (de regulă, „pe metru”).