STRATÉG, strategi, s. m. 1. Comandant militar în unele cetăți ale Greciei antice; fiecare dintre cei zece magistrați supremi ai Atenei, aleși pe o durată de un an. 2. Comandant de oști, bun cunoscător al strategiei. – Din fr. stratège, lat. strategus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel | Semnalează o greșeală | Permalink

STRATÉG ~gi m. 1) Comandant, bun cunoscător al strategiei militare. 2) Specialist în strategie. 3) (în Grecia antică) Magistrat care era responsabil de toate operațiile militare. /<lat. strategus, ngr. stratigós, fr. stratège
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

STRATÉG s.m. 1. Titlu dat generalilor care aveau conducerea treburilor militare în vechea Atenă. 2. Comandant de oști cunoscător al strategiei. [Cf. fr. stratège, lat. strategus, gr. strategos < stratos – armată, ago – a conduce].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

STRATÉG s. m. 1. (în Grecia antică) general, comandant al unui polis; fiecare din cei 10 magistrați supremi ai Atenei, aleși pe un an. 2. comandant de oști cunoscător al strategiei. 3. cel care conduce cu competență un oarecare număr de operații, care se descurcă cu abilitate în anumite situații politice. (< fr. stratège, lat. strategus, gr. strategos)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

stratég (-gi), s. m. – Comandant de oști. Fr. stratège. Este dubletul lui stratig, s. m. (general), din gr. στρατηγός, sec. XVII, înv., der. arhistratig, s. m. (generalisim), înv. din gr. ἀρχιστρατηγός. – Der. strategie, s. f., din fr. stratégie; strategic, adj., din fr. stratègique; stratagemă, s. f., din it. stratagemma, sec. XVIII, la Șincai.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

stratég s. m., pl. stratégi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink