STRAT, straturi, s. n. 1. Material, substanță repartizată relativ uniform pe o suprafață de altă natură (pentru a o acoperi) sau între alte două suprafețe de altă natură (pentru a le despărți). 2. Fâșie compactă dintr-o materie, aflată în interiorul unei mase de natură diferită. 3. Depozit de roci sedimentare sau metamorfice cu o compoziție relativ omogenă, care se găsește, sub forma unei pânze, între alte depozite. 4. Influență externă exercitată asupra unei limbi date. 5. Fig. Parte dintr-o clasă socială; categorie, pătură socială. 6. Fâșie de pământ, cu cărări pe margini, pe care se seamănă legume sau flori; fâșia de pământ împreună cu vegetația respectivă. 7. (Pop.) Culcuș, așternut pentru animale. 8. (Pop.) Pat, așternut pentru oameni. 9. Nume dat părții de jos pe care se reazemă unele obiecte sau unelte; postament. 10. Patul puștii. [Pl.: (3) strate] – Lat. stratum.

stradă¹ sf [At: MAN. SĂNĂT. / V: (înv) ~ată / Pl: străzi, (înv) ~de / E: it strada. Strată < ngr στράτα] 1 Cale de comunicație mărginită, de obicei, pe ambele părți de case (și trotuar), amenajată în interiorul localităților (urbane) pentru circulația pietonilor și a vehiculelor Si: (înv) pod¹. 2 (Pex) Șosea. 3 (Reg; prc) Uliță. 4 (Îla) De ~ (sau, îvr, ~de) (D. acțiuni, manifestări, evenimente etc.) Care are loc, care se petrece pe stradă¹. 5 (Îal; d. îmbrăcăminte) Care se poartă pe stradă¹. 6 (Îvr; d. politică, d. politicieni, oratori etc.; îal) De calitate proastă Si: ieftin. 7 (D. femei; îal) De moravuri ușoare. 8 (Îe) A arunca (sau a azvârli ori, reg, a țipa) pe cineva în ~ A da pe cineva afară din (propria lui) casă. 9 (Pex; îae) A lua cuiva tot ce are Si: a sărăci. 10 (Îe) A bate ~răzile A umbla în neștire. 11 (Pex; îae) A pierde timpul. 12 (Reg; pan; la stup) Spațiul dintre faguri unde stau și lucrează albinele. 13 Strada (1) împreună cu cei care o populează și cu arhitectura ei. 14 (Îe) De ~ (D. acțiuni, manifestări, evenimente etc.) Care cuprinde, care antrenează o întreagă colectivitate. 15 (Pex) Locuitorii unei străzi.

stradă² sf vz strat²

strat¹ sn [At: COD. VOR². 79^r/1 / V: ~ă sf, ~reat sn / Pl: ~uri, (înv) ~ure, (asr) ~e / E: ml stratum, fr strate] 1 (Îrg) Așternut (de pat). 2 (Pex) Pat¹ (1). 3 (Înv; cu referire la relațiile sexuale sau la cele conjugale) Pat¹. 4 (Pgn) Culcuș (improvizat). 5 (Reg; îs) ~u bătrân (sau cășii) Vatra casei. 6-7 (Îrg; îe) (A fi, a pune) în (sau la) ~ de moarte (ori, înv, în ~ul morții) (A fi) în agonie. 8 (Reg; îe) A-l lua (pe cineva) din ~ A scula (pe cineva) foarte devreme. 9 (Reg; îae) A-l lua (pe cineva) prin surprindere. 10 (Reg; îe) A-și face ~ A-și încropi gospodărie. 11 (Reg; îe) A avea ~ (bun) A moșteni avere (bună) de la părinți. 12 (Reg; d. femei; îe) A-și schimba ~ul A se recăsători. 13 (Reg; d. femei; îe) A cădea pe ~ A naște. 14 (Pan) Culcuș de animal. 15 (Prc) Așternutul stratului (14). 16 (Reg; pex) Uter. 17 (Reg; pex; șîs ~ de copii) Placentă. 18 (Ban; pgn) Organul genital al vacii. 19 Fâșie (îngustă) de pământ, mărginită de cărări, pe care se seamănă legume sau flori. 20 (Pex) Fâșia împreună cu vegetația respectivă Si: brazdă (11), răzor¹, (îrg) tablă¹, (reg) postată. 21 (Reg; șîs ~ de răsad, ~ de gunoi, ~ cald) Răsadniță. 22 (De obicei udp „de”) Material sau substanță repartizată relativ uniform pe o suprafață de altă natură (pentru a se acoperi, a se proteja etc.) sau între două suprafețe (pentru a le despărți, a le evidenția etc.). 23 (Îs) ~ vegetal Ansamblu natural de specii vegetale care aparțin aceluiași grup de forme biologice și care au exigențe ecologice uniforme. 24 (Îs) ~ arabil (sau, rar, roditor) Strat¹ (21) de pământ care se ară și în care plantele cultivate își răspândesc majoritatea rădăcinilor. 25 (Înv; pan) Depunere (pe fundul unui vas cu lichid). 26-27 (Pan) (Perioadă de) influență externă în dezvoltarea istorică a unui popor, a unei limbi etc. 28 Fâșie distinctă din spațiu cuprinsă între două suprafețe paralele și separate, cu aspect de perdea și caracterizată prin anumite proprietăți fizice, chimice, biologice etc. unitare Vz perdea. 29 (Îlav) ~uri-~uri În straturi (26) succesive. 30 Fâșie compactă dintr-o materie aflată în interiorul sau în apropierea unei mase de natură diferită. 31 (Reg) Cantitate de lapte acru care se amestecă cu laptele dulce pus la prins Si: (reg) covăseală (4), maia. 32 (Glg) Depozit de roci sedimentare care, pe o întindere relativ mare, are grosime și constituție aproximativ constantă și relativ omogenă, care se găsește între alte depozite. 33 (Glg; pex) Orizont. 34 (Îs) ~ productiv Formațiune geologică constituită dintr-o rocă poroasă și permeabilă în care sunt înmagazinate fluide (țiței sau gaze) care pot fi exploatate. 35 (Îs) ~ alunecos Formațiune geologică constând dintr-o alternanță de nisipuri care absorb apă în mare cantitate și de argile care, fiind impermeabile, produc alunecarea nisipurilor de deasupra lor. 36 (Îs) ~ permeabil Formațiune geologică din roci poroase sau cu fisuri, prin care circulă fluidele cu ușurință. 37 (Îs) ~ impermeabil Formațiune geologică din roci compacte nefisurate și care nu permit circulația fluidelor. 38 (Îrg) Albie¹ (4). 39 (Pan; adesea urmat de determinări care arată rolul, calitatea) Categorie socială Si: pătură. 40 (Pex; adesea urmat de determinări care arată rolul, calitatea) Oameni care alcătuiesc un strat¹ (39) Si: pătură. 41 (Pan; adesea urmat de determinări care arată rolul, calitatea) Treaptă socială. 42 (Pex; adesea urmat de determinări care arată rolul, calitatea) Clasă socială. 43 (Pan) Mulțime compactă, grup (constituit) dintr-o populație. 44 (Mar; Buc; la casă) Talpă. 45 (Mol; la casă) Cosoroabă (1). 46 (Mol; pgn; la casă) Orice lemn fasonat, cioplit folosit în construirea casei. 47 (Reg; la casă) Acoperiș (4). 48 (Reg; la moară) Postament de bârne din scânduri groase pe care stă podul morii de apă. 49 (Pop) Fruntar (5). 50 (Reg; la moară sau la râșnița de măcinat cereale) Veșcă. 51 (Reg; la moară) Suport de lemn pentru piatra zăcătoare Si: (reg) crivac¹ (3), scaun. 52 (Reg; la moară; îs) ~ul coșului Scară (32). 53 (Reg; la moară) Ansamblul andrelelor pe care se reazemă perna morii. 54 (Reg; la războiul de țesut) Pat¹. 55 (Pop; la războiul de țesut) Scaun (61). 56 (Reg; la meliță) Scaun (47). 57 (Mol; Mar) Fiecare din cei patru stâlpi care susțin foalele de fierărie. 58 (Reg; la teasc) Masă¹. 59 (Trs; Mun) Perinoc. 60 (Reg; la plug; îs) ~ul tilegii Schimbător (14). 61 (Mol; Trs; la fântână) Ghizd (1). 62 (Adesea cu determinări care indică felul armei) Pat¹. 63 (Îvr) Afetul tunului.

strat² sn [At: ARL II/I MN 112-113, 2 838/723 / V: (reg) ~ad^[1], ~adă sf, ~e sn / E: bg стряд după strat¹] (Pop; îs) ~(u) de Rusalii sau de Rusale, ~u(l) (ori ~adele, ~adul, ~adu) Rusali(i)lor, stradă Rusalii Todorusale.

strată² sf vz strat¹

strată¹ sf vz stradă¹ corectat(ă)

strață sf [At: NICHIFOR / V: șt~ / Pl: ~țe / E: ger Strazze] Registru de contabilitate în care sunt înscrise, la zi, într-o formă nesistematizată, toate operațiile economice ale unei întreprinderi.

streat sn vz strat¹ corectat(ă)

strod^[1] sn vz strat²

ștrață sf vz strață

STRAT, straturi, s. n. 1. Material, substanță repartizată relativ uniform pe o suprafață de altă natură (pentru a o acoperi) sau între alte două suprafețe de altă natură (pentru a le despărți). 2. Fâșie compactă dintr-o materie, aflată în interiorul unei mase de natură diferită. ♦ Depozit de roci sedimentare sau metamorfice cu o compoziție relativ omogenă, care se găsește, sub forma unei pânze, între alte depozite. 3. Influență externă exercitată asupra unei limbi date. 4. Fig. Parte dintr-o clasă socială; categorie, pătură socială. 5. Fâșie de pământ, cu cărări pe margini, pe care se seamănă legume sau flori; fâșie de pământ împreună cu vegetația respectivă. 6. (Pop.) Culcuș, așternut pentru animale. 7. (Pop.) Pat, așternut pentru oameni. 8. Nume dat părții de jos pe care se reazemă unele obiecte sau unelte; postament. 9. Patul puștii. [Pl. și: strate] – Lat. stratum.

STRADĂ, străzi, s. f. 1. Drum (mai ales pavat) în interiorul unui oraș, de-a lungul căruia se înșiră de obicei, de o parte și de alta, casele. Coborîse ceața iernii peste străzi, Ca prin fum se deslușeau cu greu Casele ce ne priveau de prin ogrăzi. D. BOTEZ, P. O. 75. Strada era plină de copii gălăgioși, de roșcovi sălbatici și de vrăbii. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 225. Povestea lui... n-o știa nici el însuși sau o uitase. S-a pomenit așa, pe stradă. El era al străzii și strada era a lui. ANGHEL, PR. 52. ◊ Expr. Omul de pe stradă = un anonim, o persoană oarecare. A arunca (pe cineva) în stradă = a da (pe cineva) afară din casă, p. ext. a lua cuiva tot ce are, a-l sărăci. 2. Locuitorii unei străzi (1). Toată strada a ieșit să-l primească. – Pl. și: (învechit) strade (MACEDONSKI, O. I 179, GHEREA, ST. CR. I 361, EMINESCU, N. 33).

STRAT, straturi, s. n. 1. Corpul format de materialul care se așază, se așterne sau se întinde pe o suprafață pentru a o acoperi (sau între două suprafețe pentru a le despărți). V. pătură. Florile dalbe, florile dalbe ca altădată Acopăr cu un strat de nea pămîntul. BENIUC, V. 38. În cîteva ore a pus un strat de nisip să se curețe apa, a rotunjit fîntîna și a terminat. PREDA, Î. 159. Colbul... se așază în straturi groase pe fețele brăzdate de sudoare. REBREANU, I. 12. ◊ (Poetic) Sub stratul de foi moarte al văduviei, inima lui Tudor Fierăscu a tresărit ca pămîntul primăvara, cînd îl străpung ghioceii. GALACTION, O. I 111. ◊ Fig. Atunci, parcă din straturile cele mai calde ale sufletului, se urcă la suprafață, în Anna, un sentiment de milă, de compătimire omenească, fără țel și fără precugetare. D. ZAMFIRESCU, R. 172. ♦ (De obicei în corelație cu substrat) Perioadă de influență venită din afară, în dezvoltarea istorică a unui popor, a unei limbi etc. 2. Fîșie compactă dintr-o materie, aflată în interiorul unei mase de natură diferită. Era și fum de tutun în straturi albăstrii prin încăpere. DUMITRIU, N. 106. Nourii se îngrămădeau din ce în ce mai mult... Se îndeseau în fiecare clipă, adunîndu-se în straturi puțin deslușite, împuținînd lumina. MIHALE, O. 504. Pe măsură ce luna se ridică deasupra straturilor de praf, aburul de sînge care învăluia pămîntul se împrăștie. BOGZA, C. O. 397. ♦ Depozit de roci sedimentare sau metamorfice, cu o compoziție relativ omogenă, care se găsește sub forma unei pînze între alte depozite. Stratul înalt de cocs are exact aceeași valoare ca și stratul simplu. BARANGA, I. 173. Adînc, adînc în stratul de cărbune, Viața se trezește. FRUNZĂ, Z. 57. În interiorul acestor munți vulcanici se vede, ca într-o vitrină, cum s-au așezat unul peste altul straturile de lavă fierbinte, incandescentă. BOGZA, Ț. 10. 3. Fig. Parte dintr-o clasă socială; categorie, pătură (socială). Din cea dintîi clipă trebuie să fie prezente mase mari din toate straturile sociale. CAMIL PETRESCU, O. II 119. Va fi oare o satiră adîncă politico-socială, în felul «Scrisorii pierdute», dar mai însemnată prin stratul social ce va zugrăvi? GHEREA, ST. CR. I 368. Zola este o personalitate genială, un temperament uriaș de poet epic... Seria «Rougon-Macquart» este întocmită pînă acum din optsprezece romane, studiindu-se în fiecare cîte un strat social. DEMETRESCU, O. 165. 4. Fîșie lunguiață de pămînt, cu cărări pe margini, pe care se seamănă legume sau flori; fîșia împreună cu vegetația respectivă. Tribunele pline de doamne păreau niște straturi de flori. REBREANU, R. I 195. În ograda strîmtă, pe cît puteai deosebi prin umbră, cîteva straturi, fie de ceapă, fie de usturoi, ba și niște tufe mai mari la o parte. HOGAȘ, M. N. 77. Cîmpul lung și lat albește Ca un strat de mărgărint. ALECSANDRI, O. 221. ◊ Fig. Straturi de stele albastre. EMINESCU, N. 68. Cosesc la vieți în floare pe straturi sîngerate. ALECSANDRI, P. III 291. 5. (Popular) Culcuș, așternut, pătul al animalelor. Porcii vor umbla cu gunoaie în gură ca să-și facă strat. PAMFILE, VĂZD. 7. Iar cînd Dunărea-l simțea, Apa-n două-și despica, Pe haiduc că mi-l primea Și frumos îl așeza, Tocma-n fundul fundului, Pe stratul morunului, Unde-i dulce somnului. TEODORESCU, P. P. 555. ♦ Placenta unor animale femele (vaci, căprioare). 6. (Învechit și popular) Pat, așternut. ◊ Expr. În (sau la) strat de moarte = pe patul morții. Să fiu în strat de moarte, Eu la mama m-oi ruga. La TDRG. Jos trîntitu-m-a, La strat de moarte pusu-m-a. ȘEZ. II 96. 7. Nume dat părții de jos pe care se reazemă unele obiecte sau unelte (v. postament): a) patul sau trupul războiului de țesut. Că acasă te-i întoarce Cînd pe strat inul s-a toarce. ALECSANDRI, P. P. 383; b) picior sau talpă de sucală; c) parte a morii pe care stau pietrele sau podul; d) partea de jos pe care merge plugul; talpa plugului. 8. Partea de lemn a puștii, care se așază la umăr cînd se trage; pat. Straturile puștilor băteau surd; rîndurile dușmanilor se răreau. SADOVEANU, O. VI 74. Deschise lăzile și dulapurile, lovi cu stratul puștii. GANE, N. II 10. Rău mă doare între șele De-o pușcă cu straturi grele, Rău mă doare-n piept și-n spate De-o pușcă cu straturi late. SEVASTOS, C. 279. – Pl. și: (2) strate.

STRAȚĂ, strațe, s. f. (Învechit) Registru în care se înscriau toate operațiile contabile; mînă curentă.

STRADĂ s.f. 1. Drum (pavat) care trece prin interiorul unui oraș, printre case etc. 2. Locuitorii unei străzi (1). [Pl. străzi, strade. / < it. strada].

STRAȚĂ s.f. Registru contabil în care se înscriu toate operațiile economice ale unei întreprinderi. [< it. strazza, germ. Strazze].

STRADĂ s. f. 1. drum (pavat) prin interiorul unui oraș, printre case etc. 2. locuitorii unei străzi (1). (< ngr. strada, it. strada)

STRAȚĂ s. f. registru contabil în care se înregistrează toate operațiile economice și financiare ale unei întreprinderi. (< germ. Strazze)

copil al străzii sint. s. (în țara noastră, fenomen îngrijorător după dec. ’89) ◊ „În literatura de specialitate, termenul de «copii ai străzii» nu este explicitat foarte clar. Totuși, o delimitare se poate face. Ei sunt aceia care n-au locuință (în unele cazuri nici susținător legal) și trăiesc în locuri publice.” R.l. 15 V 92 p. 3. ◊ „Cea mai nouă metodă de a «produce» bani pentru copiii străzii care controlează zona centrală a Capitalei – Universitate – este homosexualitatea.” R.l. 11 IX 93 p. 5. ◊ „Recent, opt «copii ai străzii» au fost uciși la Rio de Janeiro [...]” R.l. 17 IX 93 p. 11; v. și Ev.z. 12 I 95 p. 4

stradă-muzeu s. f. ◊ „Strada-muzeu oferea privirilor câteva opere reprezentative semnate Zadkine, Okamoto, Schoffer și alții.” Sc. 19 VI 71 p. 6. ◊ „Cracovia: O stradă-muzeu [...] Este vorba de un program de restaurare a străzii principale de acces spre cunoscutul castel de pe colina Wawel, în prezent transformat în muzeu.” I.B. 10 I 74 p. 4. ◊ „Stradă-muzeu. Municipalitatea Parisului a hotărât să transforme celebra stradă Grande Armée într-un original muzeu. Astfel, în vitrinele magazinului auto de pe această stradă au fost expuse piese vechi de automobile, în cele ale magazinului de obiecte radiofonice – tipuri dintre cele mai curioase aparate ieșite din uz.” I.B. 10 II 76 p. 4 //din stradă + muzeu//

STRADĂ ~ăzi f. 1) Drum special amenajat (pavat sau asfaltat) dintr-o localitate (de obicei urbană). ~ principală. ◊ Om de pe (sau din) ~ necunoscut; trecător. A arunca pe cineva în ~ a) a alunga pe cineva afară din casă; b) a lăsa pe cineva pe drumuri; a sărăci pe cineva. 2) Ansamblul pietonilor aflați la un moment dat pe un asemenea drum. 3) fig. Mediu asupra căruia societatea sau familia nu-și exercită influența culturală. [G.-D. străzii] /<it. strada

STRAT ~uri n. 1) Material întins aproximativ uniform pe o suprafață sau între două suprafețe; pătură. ~ de nisip. 2) geol. Depunere de roci sedimentare cu o grosime și o structură aproximativ omogenă. 3) Fâșie de pământ mai ridicată, pe care se seamănă legume sau flori; vatră; răzor. 4) fig. Pătură, categorie socială. 5) Partea de jos pe care se reazemă unele obiecte sau unelte. ◊ ~ al puștii partea de lemn a puștii pe care se fixează țeava și mecanismul acesteia. /<lat. stratum, fr. strate

stradă f. uliță.

strat n. 1. așternutul vitelor în coșar; 2. culcuș de fiare; 3. pătul de gunoiu sau de graminee: strat de legume, strat de flori; 4. patul puștei: ridică stratul în aer AL.; 5. masa sau albia teascului. [Vechiu-rom. strat, pat = lat. STRATUM, întindere, acoperemânt de pat, pat].

strat n. 1. pătură de colori sau de metale: strat de argint; 2. pături suprapuse din cari se compune un teren: un strat de nisip, de zăpadă.

strádă f., pl. e și -ăzĭ (ngr. stráda, stradă, d. it. strada, drum afară din oraș, care vine d. lat. strata, adică „așternută, pavată”. V. strat). Uliță, drum în oraș: stradele care se prelungesc afară din oraș se numesc „căĭ”.

1) strat n., pl. urĭ (lat stratum, așternut, covor, drum pavat, d. stérnere, a așterne. V. altern, con- și pro-stern, stradă). Vechĭ. Pat, culcuș. Azĭ. Așternut de paĭe p. vite și (iron.) și despre oamenĭ (în Munt. streat): strînge-țĭ streatu, leneșule! Culcuș de porc sălbatic orĭ și de altă feară (V. covru, stroh). Locușor acoperit cu ĭarbă: într’o leasă de mărăcĭunĭ, un ĭepure pe strat (Șez. 32, 76). Așternut de pămînt (orĭ ridicătură de pămînt despărțită pin cărărĭ) în care se seamănă florĭ saŭ legume (în sud brazdă). Patu (lemnu) puștiĭ. Piedestal, platformă, masă grea pe care se sprijină o mașină, un teasc ș. a. Neol. Pătură: tingirile se spoiesc acoperindu-le c’un strat de cositor apa s’a scurs pin stratu de nisip, a nins și s’a depus un strat de zăpadă.

2) strat n. (bg. srĭeda și strĭeda, mijloc, centru, ceĭa ce Românu, neînțelegînd ce’nseamnă, a prefăcut în strat. V. stretenie). Numaĭ în Strat de Rusaliĭ orĭ Stratu Rusaliilor (sud), o sărbătoare băbească între Paște și Rusaliĭ (a patra Joĭe după Paște).

stráță și ștráță f., pl. e (germ. strazze). Com. Mîna curentă. V. mînă.

streat, V. strat.

ștráță, V. strață.

stradă s. f., g.-d. art. străzii; pl. străzi; abr. str. corectat(ă)

strat s. n., pl. straturi / (geol.) strate

strață (registru) s. f., g.-d. art. straței; pl. strațe

stradă s. f., g.-d. art. străzii; pl. străzi; abr. str.

!strat s. n., pl. straturi/(geol.) strate

strață s. f., g.-d. art. straței; pl. strațe

stradă s. f., g.-d. art. străzii; pl. străzi

strat s. n., pl. straturi

strață s. f., g.-d. art. straței; pl. strațe

stradă, pl. străzi

strat, pl. straturi

stradă, străzi.

STRADĂ s. (pop.) uliță, (înv.) pod. (~ copilăriei noastre.)

STRAT s. 1. brazdă, răzor, (rar) postată, (înv. și reg.) tablă. (~ de flori, de legume.) 2. pătură, (rar) pală. (~ de roci.) 3. (GEOL.) orizont. (~ bazaltic.) 4. v. pânză. (~ freatic.) 5. pat. (~ de frunze, de nisip.) 6. perdea. (Un ~ gros de fum.) 7. categorie, pătură, treaptă. (~ social.) 8. v. ierarhie. 9. (TEHN.) butuc, pat, picior, scaun, talpă, (reg.) pitrucă, stârciog. (~ la sucală, la vârtelniță.) 10. (TEHN.) bătător, scaun, trup. (~ la meliță.) 11. (BIS.) strat de rusalii = todorusale (pl.), (reg.) todoruse (pl.), sfredelul rusaliilor. (~ se serbează cu 24 de zile înainte de rusalii.)

STRAT s. v. adăpost, afet, așternut, culcuș, masă, pat, placentă, sălaș, veșcă.

STRADĂ s. (reg.) uliță, (înv.) pod. (~ copilăriei noastre.)

STRAT s. 1. brazdă, răzor, (rar) postată, (înv. și reg.) tablă. (~ de flori, de legume.) 2. pătură, (rar) pală. (~ de roci.) 3. (GEOL.) orizont. (~ bazaltic.) 4. (GEOL.) pînză. (~ freatic.) 5. pat. (~ de frunze, de nisip.) 6. perdea. (Un ~ gros de fum.) 7. categorie, pătură, treaptă. (~ social.) 8. ierarhie, nivel, rang, scară, stare, treaptă. (~ social.) 9. (TEHN.) butuc, pat, picior, scaun, talpă, (reg.) pitrucă, stîrciog. (~ la sucală, la vîrtelniță.) 10. (TEHN.) bătător, scaun, trup. (~ la meliță.) 11. (BIS.) strat de rusalii = todorusale (pl.), (reg.) todoruse (pl.), sfredelul rusaliilor. (~ se serbează cu 24 de zile înainte de rusalii.)

strat s. v. ADĂPOST. AFET. AȘTERNUT. CULCUȘ. MASĂ. PAT. PLACENTĂ. SĂLAȘ. VEȘCĂ.

stradă (-ăzi), s. f. – Drum, cale. – Var. pl. strade, rar. It. strada. – Der. stradelă s. f., din it. stradella.

strat (straturi), s. n. – 1. Pat, culcuș. – 2. Pat de paie, resturi de paie. – 3. Înveliș, glazură. – 4. Pătrat, fîșie de pămînt în grădină sau în livadă. – 5. Bază, fundament. – 6. (Înv.) Suport. – 7. (Banat) Organul genital al vacii. Lat. stratum (Tiktin; REW 8292), cf. v. it. strato, prov. estrat, sp., port. estrado. – Der. neol. stratifica, vb.; stratificați(un)e, s. f.

strață (-țe), s. f. – Registru cu însemnări cotidiene. Germ. Strazze „ciornă” (Candrea).

strat, (engl.= bed) unitate fundamentală a structurii rocilor sedimentare, cu geometrie tabulară, caracterizată prin omogenitate internă, compoziție mineralogică, granulometrie și culoare specifice și prin existența unor suprafețe plane de separație față de alte strate. Dimensiunile s. sunt variabile atât ca grosime, cât și ca dezvoltare laterală. Fiecare s. corespunde unui anumit mod de asociere a factorilor care controlează sedimentarea, iar trecerea de la un s. la altul corespunde, de cele mai multe ori, modificării acestor factori.

STRAT s. n. (cf. lat. stratum): limbă care invadează un anumit teritoriu lingvistic, prevalând în urma unui proces de bilingvism și acceptând și elemente din limba învinsă (mai ales din vocabular), ca elemente de substrat. Pentru limba română, stratul este reprezentat prin latină, iar substratul prin limba dacă, prin elementele traco-dacice.

a bate străzile expr. a hoinări, a vagabonda.

a scoate taraba în stradă expr. (prst.) a ieși pe stradă la acostat clienți.

copiii străzii expr. minori vagabonzi, cel mai adesea organizați în bande.

la stradă expr. (intl.) buzunarele din afară ale hainei.