straste sf [At: PSALT. 75 / V: (îrg) trastie, (înv) ~ti, ~tie, ~răstie, ~răștie, (reg) traistă, traste, traștie, trăștie / Pl: ~ti / E: slv страсть] 1 (Înv; de obicei lpl) Patimă (1). 2 (Spc; de obicei lpl) Durere de pântece. 3 (Spc; în limbajul bisericesc; lpl) Patimi (5). 4 (Spc; lpl) Săptămâna (3) mare. 5 (Spc) Zilele săptămânii mari începând de miercuri. 6 (Îrg) Denie (1). 7 (Reg; îf traistă, trastie; îe) A merge în traistă (sau trastie) A priveghea (4).

stràste f. fără pl. (vsl. strastĭ. V. strajnic 1, strătuĭesc). L. V. Patimă, pasiune.

strasti sf vz straste

strastie sf vz straste

străstie sf vz straste

străștie sf vz straste

strâștie^[1] sf vz striște

traistă² sf vz straste

traste¹ sf vz straste

trastie² sf vz straste

traște sfp vz straste

traștie¹ sf vz straste

trăistie¹ sf vz straste

trăstie¹ sf vz straste

trăștie sf vz straste

treste¹ sf vz straste

STRASTE s. v. chin, durere, încercare, patimă, păs, pătimire, suferință.

straste s. v. CHIN. DURERE. ÎNCERCARE. PATIMĂ. PĂS. PĂTIMIRE. SUFERINȚĂ.

straste s. f. – Chin, supliciu. Sl. strastĭ (Candrea). Sec. XVII, înv. ca și der. străstui, vb. (a chinui), din sl. strastovati (Tiktin); străstuială, s. f. (chin).

straste, strasti, s.f. (înv.; de obicei la pl.) 1. patimă. 2. durere de pântece. 3. săptămâna mare. 4. (reg.) denie.