STRÁNIU, -IE, stranii, adj. (Livr.; adesea adverbial) Care iese din comun, care șochează prin aspect, manifestări etc.; neobișnuit, ciudat, bizar. – Din it. stranio. Cf. it. strano.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel | Semnalează o greșeală | Permalink

STRÁNIU ~e (~i) Care șochează prin felul său de a fi; ieșit din comun; ciudat; anapoda; bizar. Om ~. Purtare ~e. [Sil. -niu] /<it. stranio
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

STRÁNIU, -IE adj. (adesea adv.) Ciudat, neobișnuit, bizar. [Pron. -niu. / < it. stranio].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

STRÁNIU, -IE adj. (și adv.) ciudat, neobișnuit, bizar. (< it. stranio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

STRÁNIU adj. v. neobișnuit.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

strániu (-ie), adj. – Neobișnuit. It. stranio.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

strániu adj. m. [-niu pron. -niu], f. stránie (sil. -ni-e); pl. m. și f. stránii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink