4 definiții pentru stranietate
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
stranietate sf [At: DN3 / P: ~ni-e~ / Pl: ? / E: ns cf it stranietà] Caracter straniu (1).
STRANIETATE s.f. Caracter straniu. [Pron. -ni-e-. / cf. it. stranietà].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STRANIETATE s. f. caracter straniu. (< straniu + -itate)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
stranietate s. f., g.-d. art. stranietății
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: stranietate
| substantiv feminin (F117) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
stranietatesubstantiv feminin
- 1. Caracter straniu. DN
etimologie:
- stranietà DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.