2 definiții pentru «stranic»   declinări

STRÁNIC adj., s. v. hoinar, pribeag, rătăcitor, vagabond.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

stránic, stránică, adj., s.m. și f. 1. (adj., s.m. și f.; înv.) străin, venetic, pelerin. 2. (adj.; înv. și reg.; despre limbă, dialecte) alta decât limba sau dialectul matern; străin. 3. (adj.; s.m. și f.; înv.) (persoană) care nu este în relații apropiate de rudenie cu cineva; care nu aparține unei familii. 4. (s.m. și f.; înv.) oaspe, oaspete.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink