2 intrări
31 de definiții
din care- explicative (19)
- morfologice (7)
- relaționale (4)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
STRANGULARE, strangulări, s. f. Acțiunea de a (se) strangula și rezultatul ei; strangulație. ♦ (Med.; pop.) Ocluzie intestinală. [Var.: ștrangulare s. f.] – V. strangula.
strangulare sf [At: ALEXI, W. / Pl: ~lări / E: strangula] 1 Sugrumare (1). 2 Înăbușire. 3 Spânzurare (3). 4 (Rar; pex) Spânzurare (4). 5 (Teh; pan) Reducere a diametrului unui recipient, al unei conducte etc. sau a secțiunii debitului curentului unui fluid care trece prin acesta. 6 (Spc) Comprimare a unei organ tubular până la oprirea tranzitului. 7 (Pop; pex) Ocluzie (2) intestinală.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STRANGULARE, strangulări, s. f. Acțiunea de a (se) strangula și rezultatul ei; strangulație. ♦ (Med.; pop.) Ocluziune intestinală. [Var.: ștrangulare s. f.] – V. strangula.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STRANGULARE, strangulări, s. f. Acțiunea de a strangula și rezultatul ei. 1. Sugrumare, gîtuire. 2. Înăbușire a unui proces în dezvoltare; oprire momentană a lucrului într-o ramură de producție (ca urmare a lipsei de armonizare între diferite sectoare care depind unele de altele); gîtuire. Producție continuă, fără strangulări. 3. Reducere a diametrului unei conducte, scădere pe o porțiune restrînsă a secțiunii transversale a unei bare. 4. Ocluzie intestinală.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STRANGULARE s.f. Acțiunea de a strangula și rezultatul ei; gîtuire; strangulație. ♦ Zonă de reducere a secțiunii unui lichid aflat într-o conductă. [< strangula].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STRANGULARE s. f. 1. acțiunea de a strangula; gâtuire; strangulație. 2. zonă de reducere a secțiunii unui lichid aflat într-o conductă. ◊ îngustare a unui drum. (< strangula)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
STRANGULA, strangulez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) omorî prin sugrumare; a (se) sugruma, a (se) gâtui. 2. Tranz. A înăbuși, a sufoca. 3. Tranz. A micșora lățimea secțiunii de curgere a unui fluid într-o conductă, pe cursul unei ape etc. [Var.: ștrangula vb. I] – Din lat. strangulare.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
STRANGULA, strangulez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) omorî prin sugrumare; a (se) sugruma, a (se) gâtui. 2. Tranz. A înăbuși, a sufoca. 3. Tranz. A micșora lățimea secțiunii de curgere a unui fluid într-o conductă, pe cursul unei ape etc. [Var.: ștrangula vb. I] – Din lat. strangulare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȘTRANGULA vb. I v. strangula.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘTRANGULA vb. I v. strangula.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȘTRANGULARE s. f. v. strangulare.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘTRANGULARE s. f. v. strangulare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
strangula [At: BARCIANU / Pzi: ~lez / E: lat strangulare] 1-2 vtr A (se) strânge de gât pentru a (se) omorî prin sufocare Si: a gâtui (1), a sugruma (1-2), (rar) a jugula, (îvp) a năduși, (îrg) a îneca, a sugușa (1), (reg) a beregăți, a îmberegăți, a înnăduși, a zgâria. 3 vt (Fig) A înăbuși. 4 vr (Îdt; pex) A se spânzura (7). 5 vt (Teh; pan; c.i. recipiente, conducte etc. sau secțiunea, debitul curenților, fluidelor care trec prin acestea) A reduce în diametru.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ștrangula v vz strangula
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ștrangulare sf vz strangulare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
STRANGULA, strangulez, vb. I. Tranz. 1. A omorî pe cineva strîngîndu-l de gît; a sugruma, a gîtui. 2. A înăbuși, a sufoca. Evantia, frămîntînd între degete un colț de batistă, începu cu vocea stinsă, întretăiată de emoția care o strangula. BART, E. 349. 3. A micșora lățimea secțiunii de curgere a unui fluid într-o conductă.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STRANGULA vb. I. 1. tr., refl. A (se) sugruma, a (se) gîtui. 2. tr. A înăbuși, a sufoca. 3. tr. A reduce diametrul unei conducte. [P.i. -lez. / < lat. strangulare].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STRANGULA vb. I. tr., refl. a (se) sugruma, a (se) gâtui. II. tr. 1. a înăbuși, a sufoca. ◊ (fig.) a împiedica exprimarea liberă, a suprima (libertățile). 2. a reduce, pe o porțiune mică, diametrul unei conducte. (< lat. strangulare)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A SE STRANGULA mă ~ez intranz. 1) A se lipsi de respirație prin strângere de gât; a se gâtui; a se sugruma. 2) (despre râuri, drumuri, conducte etc.) A deveni (mai) îngust pe unul din segmentele sale; a se sugruma. /<lat. strangulare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A STRANGULA ~ez tranz. 1) A lipsi de respirație, strângând puternic de gât (până la asfixiere); a gâtui; a sugruma. 2) (despre haine, cingători etc.) A incomoda prin strângere; a sugruma. 3) fig. (căi de curgere a unui fluid) A îngusta pe o anumită porțiune; a gâtui; a sugruma. 4) fig. (acțiuni, manifestări etc.) A împiedica să se dezvolte sau a suprima printr-o constrângere; a sugruma. /<lat. strangulare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
strangulà v. a strânge de gât.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*stranguléz v. tr. (lat. strángulo, -áre, d. vgr. straggalóo [care vine d. straggalé, funie, ngr. strangalĭa]; fr. étrangler. V. străgălie). Gîtui, strîng de gît cu funia. V. refl. Mă spînzur.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
strangulare s. f., g.-d. art. strangulării; pl. strangulări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
strangulare s. f., g.-d. art. strangulării; pl. strangulări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
strangulare s. f., g.-d. art. strangulării; pl. strangulări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
strangula (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. strangulez, 3 strangulează; conj. prez. 1 sg. să strangulez, 3 să stranguleze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
strangula (a ~) vb., ind. prez. 3 strangulează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
strangula vb., ind. prez. 1 sg. strangulez, 3 sg. și pl. strangulează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
strangula
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
STRANGULARE s. 1. v. sugrumare. 2. v. spânzurare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
STRANGULARE s. gîtuire, sugrumare, (rar) jugulare, strangulație, (înv.) sugrumătură. (~ unei persoane.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STRANGULA vb. 1. v. sugruma. 2. v. spânzura. 3. v. înăbuși.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
STRANGULA vb. 1. a gîtui, a sugruma, (rar) a jugula, (înv. și reg.) a îneca, a sugușa, (reg.) a îmberegăți, a înnăduși, a năduși, a strugușa, a zgăira, (prin Olt.) a beregătui. (Tîlharul l-a ~.) 2. a (se) spînzura. (De ce s-o fi ~?) 3. a înăbuși, a sufoca. (Emoția îl ~; cu glasul ~ de emoție.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
strangula (-lez, -at), vb. – A sugruma. Lat. strangulare (sec. XIX).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT201) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
strangulare, strangulărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) strangula și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: gâtuire strangulație sugrumare
- 1.1. Ocluzie intestinală. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- 1.2. Înăbușire a unui proces în dezvoltare; oprire momentană a lucrului într-o ramură de producție (ca urmare a lipsei de armonizare între diferite sectoare care depind unele de altele). DLRLC
- Producție continuă, fără strangulări. DLRLC
-
- 1.3. Reducere a diametrului unei conducte, scădere pe o porțiune restrânsă a secțiunii transversale a unei bare. DLRLC DN
-
etimologie:
- strangula DEX '09 DEX '98 DN
strangula, strangulezverb
-
- Evantia, frămîntînd între degete un colț de batistă, începu cu vocea stinsă, întretăiată de emoția care o strangula. BART, E. 349. DLRLC
- 2.1. A împiedica exprimarea liberă, a suprima (libertățile). DLRLC MDN '00
-
- 3. A micșora lățimea secțiunii de curgere a unui fluid într-o conductă, pe cursul unei ape etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
- strangulare DEX '09 DEX '98 DN