strană¹ sf [At: LET. III, 251/25 / Pl: ~ne, străni, (reg) strănuri / E: slv страна] 1 Fiecare dintre cele două părți, din dreapta și din stânga iconostasului prevăzute cu scaune cu spătare înalte și cu rezemători pentru mâini și în care se află un pupitru pentru cărți, destinate cântăreților (sau corului) într-o biserică ortodoxă. 2 (Prc) Fiecare din scaunele descrise mai sus. 3 (Prc) Pupitrul menționat mai sus. 4 (Îs) ~na mare Strana (1) din dreapta iconostasului în care stau, de obicei, cântărețul prim (și o parte din cor). 5 (D. oameni; îla) De ~ Care cântă sau citește la strană (1). 6 (D. cărți; îal) Care se citesc sau după care se cântă la strană¹ (1). 7 (D. cântece, muzică, îal) Care se cântă la strană (1). 8 (Pex) Persoanele care cântă la o strană¹ (1). 9 Fiecare dintre cele două părți, din dreapta și din stânga naosului de-a lungul pereților, prevăzute cu scaune cu spătare înalte și cu rezemători pentru mâini, pe care stau credincioșii în timpul slujbei, într-o biserică ortodoxă. 10 Fiecare dintre scaunele descrise mai sus. 11 (Îs) ~ arhierească (sau domnească) Jilț sculptat și ornat cu însemne arhierești sau domnești, situat în capătul dinspre altar al stranei¹ (9) și în care în trecut, stăteau domnitorii, iar astăzi stau demnitarii bisericești, în timpul oficierii slujbei religioase. 12 (Înv) Pupitru pentru icoană. 13 (Reg; pan) Numele unor obiecte, părți de obiecte sau de construcții, terenuri, locuri etc. asemănătoare cu strana (1, 9). 14 Tejghea. 15 Loc ridicat, cu aproximativ 2-3 metri față de nivelul fundului unei văi, care se întinde pe o suprafață de cca 2 ha. 16 Loc de înnoptare a vitelor. 17 Strat¹ (28). 18 Fruntarul pietrelor la moara de apă. 19 (Reg; îlav) În ~ În parte Vz parte. 20 (Reg) Seceriș (1). 21 (Trs; Mun) Soi¹ (14). 22 (Reg) Neam.

STRANĂ, strane, s. f. 1. Fiecare din scaunele așezate în biserica ortodoxă, la dreapta și la stînga iconostasului, de-a lungul pereților naosului și pe care stau în timpul slujbei credincioșii. M-am uitat de jur împrejurul zidurilor vechi... Cîteva strane erau încă la locul lor. GALACTION, O. I 81. Te văd în colțul vechi de strană Cum stai supusă de răstriști Și-atîta jale pare scrisă În ochii tăi curați și triști. GOGA, C. P. 111. Virtuoșii, ctitori de așezăminte... Cu evlavie de vulpe, ca în strane, șed pe locuri Și aplaudă frenetic schime, cîntece și jocuri. EMINESCU, O. I 150. Năsălia fu așezată jos, chiar lîngă strana domnească. ODOBESCU, S. I 109. 2. Parte destinată cîntăreților în biserică, unde de obicei se află și un pupitru pentru cărți; p. ext. (cu sens colectiv) cîntăreții înșiși. Era în sat și dascălul Iordache, fîrnîitul de la strana mare, dar ce ți-i bun?... clămpănea de bătrîn ș-apoi mai avea și darul suptului. CREANGĂ, A. 9. Să cînte strana prinde: «Este tare, este tare, Și cuminte și cuminte, Ș-arătos la arătare». EMINESCU, L. P. 147. De la ușă pînă lîngă stranele cîntărețelor, biserica era plină de călugărițe. ALECSANDRI, O. P. 116. La bisericile de întîiul rang slujba se făcea grecește; iar la celelalte se mai lăsă strana a doua pentru limba națională. NEGRUZZI, S. I 278.

STRANĂ ~e f. (în bisericile ortodoxe) 1) Rând de scaune de-a lungul pereților, pe care stau credincioșii în timpul slujbei religioase. 2) Loc destinat pentru cântăreți. [G.-D. stranei] /<sl. strana

strană f. 1. locul destinat pentru cântăreți și așezat pe ambele laturi ale corului; 2. pl. jeț în biserică: strana domnească. [Slav. STRANA, regiune, lature].

stránă f., pl. e și strănĭ (vsl. bg. strana, regiune, parte. V. postoroncă). Partea destinată cîntărețuluĭ în biserică și unde se află un pupitru învîrtitor p. cărți (analog): strana dreaptă și strana stîngă. Scaun fix lîngă păretele bisericiiĭ la dreapta și la stînga: strana domnească.

strană s. f., g.-d. art. stranei; pl. strane

strană s. f., g.-d. art. stranei; pl. strane

strană s. f., g.-d. art. stranei; pl. strane

strană, străni.

STRANĂ s. v. rasă, soi, specie.

strană s. v. RASĂ. SOI. SPECIE.

strană (-ne), s. f. – 1. (Înv.) Teren, cîmp. – 2. Scaun, jilț pentru demnitari în biserică. – 3. Scaunul dirijorului. – 4. Locul ocupat de cîntăreți în biserică. – 5. Țarc de noapte pentru turmă. Sl. strana „parte, regiune” (Miklosich, Slaw. Elem., 46; Cihac, II, 372), cf. bg. stran, sb., cr., slov., ceh. strana. – Der. stranic, adj. (înv., străin), cf. Coresi limba stranică și striinată, unde se vede că stranic nu este din aceeași familie cu străin, (var. înv. strainic), din sl. stranĭnikŭ; stră(i)nic, s. m. (străin, venetic), înv.; stră(i)nici, vb. (a hoinări, a umbla), înv.

strană, fiecare din cele două locuri din dreapta și stânga iconostasului, destinate în bis. ort. cântăreților (2). În s. dreaptă stă domesticul* principal, iar mai târziu (sec. 18) protopsaltul*; în cea stângă, domesticul al doilea sau lampadarul*. Muzica de s., termen curent definind, după apariția muzicii corale în bis. ort., muzica bizantină* tradițională, psaltică.

strană, strane, strani, s.f. – Băncile așezate în dreapta și în stânga iconostasului, destinate cântăreților, într-o biserică ortodoxă. – Din sl. strana „parte, regiune” (Șăineanu, Scriban; Miklosich, Cihac, cf. DER; DEX, MDA).

strană, -e, strani, s.f. – Băncile așezate în dreapta și în stanga iconostasului, destinate cântăreților, într-o biserică ortodoxă. – Din sl. strana.

strană, strane s. f. (glum.) boxa acuzaților.