stradă¹ sf [At: MAN. SĂNĂT. / V: (înv) ~ată / Pl: străzi, (înv) ~de / E: it strada. Strată < ngr στράτα] 1 Cale de comunicație mărginită, de obicei, pe ambele părți de case (și trotuar), amenajată în interiorul localităților (urbane) pentru circulația pietonilor și a vehiculelor Si: (înv) pod¹. 2 (Pex) Șosea. 3 (Reg; prc) Uliță. 4 (Îla) De ~ (sau, îvr, ~de) (D. acțiuni, manifestări, evenimente etc.) Care are loc, care se petrece pe stradă¹. 5 (Îal; d. îmbrăcăminte) Care se poartă pe stradă¹. 6 (Îvr; d. politică, d. politicieni, oratori etc.; îal) De calitate proastă Si: ieftin. 7 (D. femei; îal) De moravuri ușoare. 8 (Îe) A arunca (sau a azvârli ori, reg, a țipa) pe cineva în ~ A da pe cineva afară din (propria lui) casă. 9 (Pex; îae) A lua cuiva tot ce are Si: a sărăci. 10 (Îe) A bate ~răzile A umbla în neștire. 11 (Pex; îae) A pierde timpul. 12 (Reg; pan; la stup) Spațiul dintre faguri unde stau și lucrează albinele. 13 Strada (1) împreună cu cei care o populează și cu arhitectura ei. 14 (Îe) De ~ (D. acțiuni, manifestări, evenimente etc.) Care cuprinde, care antrenează o întreagă colectivitate. 15 (Pex) Locuitorii unei străzi.

STRADĂ, străzi, s. f. 1. Drum (mai ales pavat) în interiorul unui oraș, de-a lungul căruia se înșiră de obicei, de o parte și de alta, casele. Coborîse ceața iernii peste străzi, Ca prin fum se deslușeau cu greu Casele ce ne priveau de prin ogrăzi. D. BOTEZ, P. O. 75. Strada era plină de copii gălăgioși, de roșcovi sălbatici și de vrăbii. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 225. Povestea lui... n-o știa nici el însuși sau o uitase. S-a pomenit așa, pe stradă. El era al străzii și strada era a lui. ANGHEL, PR. 52. ◊ Expr. Omul de pe stradă = un anonim, o persoană oarecare. A arunca (pe cineva) în stradă = a da (pe cineva) afară din casă, p. ext. a lua cuiva tot ce are, a-l sărăci. 2. Locuitorii unei străzi (1). Toată strada a ieșit să-l primească. – Pl. și: (învechit) strade (MACEDONSKI, O. I 179, GHEREA, ST. CR. I 361, EMINESCU, N. 33).

STRADĂ s.f. 1. Drum (pavat) care trece prin interiorul unui oraș, printre case etc. 2. Locuitorii unei străzi (1). [Pl. străzi, strade. / < it. strada].

STRADĂ s. f. 1. drum (pavat) prin interiorul unui oraș, printre case etc. 2. locuitorii unei străzi (1). (< ngr. strada, it. strada)

STRADĂ ~ăzi f. 1) Drum special amenajat (pavat sau asfaltat) dintr-o localitate (de obicei urbană). ~ principală. ◊ Om de pe (sau din) ~ necunoscut; trecător. A arunca pe cineva în ~ a) a alunga pe cineva afară din casă; b) a lăsa pe cineva pe drumuri; a sărăci pe cineva. 2) Ansamblul pietonilor aflați la un moment dat pe un asemenea drum. 3) fig. Mediu asupra căruia societatea sau familia nu-și exercită influența culturală. [G.-D. străzii] /<it. strada

stradă f. uliță.

strádă f., pl. e și -ăzĭ (ngr. stráda, stradă, d. it. strada, drum afară din oraș, care vine d. lat. strata, adică „așternută, pavată”. V. strat). Uliță, drum în oraș: stradele care se prelungesc afară din oraș se numesc „căĭ”.

strată¹ sf vz stradă¹ corectat(ă)

copil al străzii sint. s. (în țara noastră, fenomen îngrijorător după dec. ’89) ◊ „În literatura de specialitate, termenul de «copii ai străzii» nu este explicitat foarte clar. Totuși, o delimitare se poate face. Ei sunt aceia care n-au locuință (în unele cazuri nici susținător legal) și trăiesc în locuri publice.” R.l. 15 V 92 p. 3. ◊ „Cea mai nouă metodă de a «produce» bani pentru copiii străzii care controlează zona centrală a Capitalei – Universitate – este homosexualitatea.” R.l. 11 IX 93 p. 5. ◊ „Recent, opt «copii ai străzii» au fost uciși la Rio de Janeiro [...]” R.l. 17 IX 93 p. 11; v. și Ev.z. 12 I 95 p. 4

stradă-muzeu s. f. ◊ „Strada-muzeu oferea privirilor câteva opere reprezentative semnate Zadkine, Okamoto, Schoffer și alții.” Sc. 19 VI 71 p. 6. ◊ „Cracovia: O stradă-muzeu [...] Este vorba de un program de restaurare a străzii principale de acces spre cunoscutul castel de pe colina Wawel, în prezent transformat în muzeu.” I.B. 10 I 74 p. 4. ◊ „Stradă-muzeu. Municipalitatea Parisului a hotărât să transforme celebra stradă Grande Armée într-un original muzeu. Astfel, în vitrinele magazinului auto de pe această stradă au fost expuse piese vechi de automobile, în cele ale magazinului de obiecte radiofonice – tipuri dintre cele mai curioase aparate ieșite din uz.” I.B. 10 II 76 p. 4 //din stradă + muzeu//

stradă s. f., g.-d. art. străzii; pl. străzi; abr. str. corectat(ă)

stradă s. f., g.-d. art. străzii; pl. străzi; abr. str.

stradă s. f., g.-d. art. străzii; pl. străzi

stradă, pl. străzi

stradă, străzi.

STRADĂ s. (pop.) uliță, (înv.) pod. (~ copilăriei noastre.)

STRADĂ s. (reg.) uliță, (înv.) pod. (~ copilăriei noastre.)

stradă (-ăzi), s. f. – Drum, cale. – Var. pl. strade, rar. It. strada. – Der. stradelă s. f., din it. stradella.

a bate străzile expr. a hoinări, a vagabonda.

a scoate taraba în stradă expr. (prst.) a ieși pe stradă la acostat clienți.

copiii străzii expr. minori vagabonzi, cel mai adesea organizați în bande.

la stradă expr. (intl.) buzunarele din afară ale hainei.