strămurá, strắmur, vb. I (înv.) 1. a înțepa cu strămurarea (v.). 2. (fig.) a ațâța.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

strămurá vb., ind. prez. 1 sg. strămur, 3 sg. și pl. strămură
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink