STRĂMOȘÉSC, -EÁSCĂ, strămoșești, adj. Care aparține strămoșilor, privitor la strămoși; moștenit de la strămoși; ancestral, străvechi, străbun, străbunesc. – Strămoș + suf. -esc.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

STRĂMOȘÉSC ~eáscă (~éști) 1) Care aparține strămoșilor; privitor la generațiile precedente; străbun; străvechi. 2) Care este transmis prin moștenire; ancestral; moștenit; ereditar. Obiceiuri ~ești. /strămoș + suf. ~esc
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

STRĂMOȘÉSC adj. 1. părintesc, străbun, (înv.) străbunesc. (Să ne apărăm moșia ~ească.) 2. (înv.) tătânesc. (Legea ~ească.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

strămoșésc adj. m., f. strămoșeáscă; pl. m. și f. strămoșéști
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink