STRĂMĂTÚRĂ, strămături, s. f. 1. Lână toarsă și vopsită în diferite culori, folosită la țară la țesut, la cusut și la brodat. 2. Destrămătură, stramă. – Cf. stramă, destrămătură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

STRĂMĂTÚRĂ s. v. destrămătură, răritură.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

strămătúră s. f., g.-d. art. strămătúrii; (sorturi, fire) pl. strămătúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

destrămătúră f., pl. ĭ. Fire destrămate (lînă ș.a.). – Și strămătură.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink