STRĂLUMINÁRE, străluminări, s. f. (Rar) Acțiunea de a strălumina; lumină puternică. – V. strălumina.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

STRĂLUMINÁRE s. v. lucire, lumină, scânteiere, sclipire, sticlire, strălucire.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

strălumináre s. f., g.-d. art. străluminării; pl. străluminări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

STRĂLUMINÁ, străluminez, vb. I. Intranz. și tranz. (Rar) A lumina puternic. – Stră- + lumina.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

STRĂLUMINÁ vb. v. luci, scânteia, sclipi, sticli, străluci.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

străluminá vb., ind. prez. 1 sg. străluminéz, 3 sg. și pl. strălumineáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink