STRĂLÚCIU, străluciuri, s. n. (Rar) Strălucire, luciu. – Din stră- + luciu.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

STRĂLÚCIU s. v. lucire, scânteiere, sclipire, sticlire, strălucire.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink