STRĂJUÍ, străjuiesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A păzi, a apăra. 2. Intranz. (Adesea fig.) A sta de strajă, a veghea. 3. Tranz. Fig. A mărgini, a delimita ceva. [Var.: (reg.) strejuí vb. IV] – Strajă + suf. -ui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A STRĂJUÍ ~iésc 1. intranz. A sta de strajă; a veghea. 2. tranz. A avea sub strajă; a păzi. /strajă + suf. ~ui
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

STRĂJUÍ vb. 1. a păzi, a supraveghea, a veghea, (înv. și pop.) a priveghea. (A ~ poarta cetății.) 2. v. mărgini.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

STRĂJUÍ vb. v. însăila.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

străjuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. străjuiésc, imperf. 3 sg. străjuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. străjuiáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink