străjéră s. f., g.-d. art. străjérei; pl. străjére
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

STRĂJÉR, -Ă, străjeri, -e, subst. 1. S. m. Persoană care avea obligația să păzească granițele (muntoase), în schimbul unor avantaje fiscale. ♦ P. gener. (Înv. și pop.) Paznic, strajă. 2. S. m. și f. Tânăr care aparținea străjeriei. 3. S. m. Construcție formată dintr-un grup de stâlpi de lemn, montată lângă piciorul unui pod de lemn, pentru a-l apăra de loviturile plutelor. [Var.: (înv.) strejár s. m.] – Strajă + suf. -ar.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

STRĂJÉR ~i m. 1) ist. Persoană care locuia la granițele de munte ale țării și se angaja să le păzească în schimbul unor privilegii; plăieș. 2) Persoană care are sarcina de a străjui ceva sau pe cineva; paznic. /strajă + suf. ~ar
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

STRĂJÉR s. 1. v. paznic. 2. v. plăieș.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

STRĂJÉR s. v. pază, santinelă, strajă, veghe.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

străjér s. m., pl. străjéri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink