STRĂDUITÓR, -OÁRE, străduitori, -oare, adj. Care se străduiește, care își dă toată osteneala să realizeze ceva; sârguincios, silitor, harnic. [Pr.: -du-i-] – Strădui + suf. -tor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

STRĂDUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) rar Care se străduiește; silitor; sârguincios. /a (se) strădui + suf. ~tor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

STRĂDUITÓR adj. v. activ, harnic, muncitor, neobosit, neostenit, perseverent, răbdător, silitor, sârguincios, sârguitor, stăruitor, tenace, vrednic, zelos.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

străduitór adj. m. (sil. -du-i-), pl. străduitóri; f. sg. și pl. străduitoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink