strădănuít, -ă, adj. (înv.) care este chinuit, zbuciumat.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

STRĂDĂNUÍ, strădănuiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se strădui. – Din strădanie.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

STRĂDĂNUÍ vb. v. canoni, căzni, chinui, forța, frământa, munci, necăji, osteni, sforța, sili, strădui, trudi, zbate, zbuciuma.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink