opțiuni
  • info
2 intrări
10 definiții

Explicative DEX

strădănuit, ~ă a [At: CONACHI, P. 301 / Pl: ~iți, ~e / E: strădănui] (Înv) Care este chinuit, zbuciumat.

strădănui vr [At: ȘEZ. XVIII, 12 / V: (înv) ~red~ / Pzi: ~esc / E: strădanie + -ui] (Îrg) A se strădui (2).

stredănui v vz strădănui

STRĂDĂNUI, strădănuiesc vb. IV. Refl. (Mold.) A se strădui. În gospodăria pentru care atît se strădănuise, Daniil Macovei nu putu închide pleoapele. SADOVEANU, M. 107. Iacă eu de douăzeci de ani mă strădănuiesc pe malurile Dunării și tot calic am rămas. DUNĂREANU, CH. 85. Cît s-o strădănui drăguțul cu învățătura! ALECSANDRI, T. 990.

STRĂDĂNUI, strădănuiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se strădui. – Din strădanie.

strădănuì v. a se strădui: cât s’a strâdănuit cu învățătura AL.

străduĭésc (mă) v. refl. (vsl. stradavati, stradati, a suferi, a se chinui). Rar. Mă chinuĭesc, mă căznesc, mă sforțez: m’am străduit mult pîn’am reușit. – Și strădănuĭésc (d. strădănie). V. mocoșesc.

Sinonime

STRĂDĂNUI vb. v. canoni, căzni, chinui, forța, frământa, munci, necăji, osteni, sforța, sili, strădui, trudi, zbate, zbuciuma.

strădănui vb. v. CANONI. CĂZNI. CHINUI. FORȚA. FRĂMÎNTA. MUNCI. NECĂJI. OSTENI. SFORȚA. SILI. STRĂDUI. TRUDI. ZBATE. ZBUCIUMA.

Arhaisme și regionalisme

strădănuit, -ă, adj. (înv.) care este chinuit, zbuciumat.

Intrare: strădănuit
strădănuit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strădănuit
  • strădănuitul
  • strădănuitu‑
  • strădănuită
  • strădănuita
plural
  • strădănuiți
  • strădănuiții
  • strădănuite
  • strădănuitele
genitiv-dativ singular
  • strădănuit
  • strădănuitului
  • strădănuite
  • strădănuitei
plural
  • strădănuiți
  • strădănuiților
  • strădănuite
  • strădănuitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: strădănui
verb (V408)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • strădănui
  • strădănuire
  • strădănuit
  • strădănuitu‑
  • strădănuind
  • strădănuindu‑
 singular plural
  • strădănuiește
  • strădănuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • strădănuiesc
 (să)
  • strădănuiesc
  • strădănuiam
  • strădănuii
  • strădănuisem
a II-a (tu)
  • strădănuiești
 (să)
  • strădănuiești
  • strădănuiai
  • strădănuiși
  • strădănuiseși
a III-a (el, ea)
  • strădănuiește
 (să)
  • strădănuiască
  • strădănuia
  • strădănui
  • strădănuise
plural I (noi)
  • strădănuim
 (să)
  • strădănuim
  • strădănuiam
  • strădănuirăm
  • strădănuiserăm
  • strădănuisem
a II-a (voi)
  • strădănuiți
 (să)
  • strădănuiți
  • strădănuiați
  • strădănuirăți
  • strădănuiserăți
  • strădănuiseți
a III-a (ei, ele)
  • strădănuiesc
 (să)
  • strădănuiască
  • strădănuiau
  • strădănuiră
  • strădănuiseră
stredănui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

strădănui, strădănuiescverb

  • 1. regional A se strădui. DLRLC
    sinonime: strădui
    • format_quote În gospodăria pentru care atît se strădănuise, Daniil Macovei nu putu închide pleoapele. SADOVEANU, M. 107. DLRLC
    • format_quote Iacă eu de douăzeci de ani mă strădănuiesc pe malurile Dunării și tot calic am rămas. DUNĂREANU, CH. 85. DLRLC
    • format_quote Cît s-o strădănui drăguțul cu învățătura! ALECSANDRI, T. 990. DLRLC
etimologie:
  • strădanie DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.