STRĂBUNÍC, -Ă, străbunici, -ce, s. m. și f. 1. Străbun (2). 2. Strămoș (1). – Stră- + bunic.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

STRĂBUNÍC ~ci m. Tată al bunicului sau al bunicii în raport cu strănepoții. /stră- + bunic
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

STRĂBUNÍC s. 1. străbun, strămoș, (înv.) protopărinte. (Datini de la ~ii noștri.) 2. răzbunic, (rar) răzbun. (Un ~ de-al tatei.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

străbuníc s. m., pl. străbuníci
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink