strășnicíre, strășnicíri, s.f. (înv.) strășnicie, severitate, strictețe, asprime, exigență.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

STRĂȘNICÍ, strășnicesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A trata pe cineva cu asprime, cu severitate; a înfricoșa. – Din strașnic.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

strășnicí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. strășnicésc, imperf. 3 sg. strășniceá; conj. prez. 3 sg. și pl. strășniceáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink