STRĂȘNICÍE s. f. 1. Atitudine, condiție etc. aspră, severă; asprime, severitate. 2. Putere, forță. 3. Grozăvie. – Strașnic + suf. -ie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de romac | Semnalează o greșeală | Permalink

STRĂȘNICÍE ~i f. 1) Atitudine aspră, severă; asprime; severitate. A păzi cu ~. 2) Faptă groaznică, înfricoșătoare; grozăvie. [G.-D. strășniciei] /strașnic + suf. ~ie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

STRĂȘNICÍE s. 1. v. severitate. 2. v. tărie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

STRĂȘNICÍE s. v. grozăvie, monstruozitate, oroare, asprime, constrângere, intransigență, rigoare, rigurozitate, severitate, strășnicie, strictețe.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

strășnicíe s. f., art. strășnicía, g.-d. art. strășnicíei; pl. strășnicíi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink