2 intrări
8 definiții
Explicative DEX
strâmbătățire sf [At: (a. 1813) BUL. COM. IST. IV, 103 / V: ~răm~ / Pl: ~ri / E: strâmbătăți] (Înv) Nedreptățire.
strămbătățire sf vz strâmbătățire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
strâmbătăți vt [At: KOGĂLNICEANU, ap. IORGA, S. D. XVI, 44 / Pzi: ~țesc / E: strâmbătate] (Îrg) A nedreptăți.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
strîmbătățésc v. tr. Rar. Nedreptățesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
STRÂMBĂTĂȚIRE s. v. năpăstuire, nedreptățire, oropsire, persecutare, persecuție, urgisire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
STRÂMBĂTĂȚI vb. v. năpăstui, nedreptăți, oropsi, persecuta, prigoni, urgisi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
strîmbătăți vb. v. NĂPĂSTUI. NEDREPTĂȚI. OROPSI. PERSECUTA. PRIGONI. URGISI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
strîmbătățire s. v. NĂPĂSTUIRE. NEDREPTĂȚIRE. OROPSIRE. PERSECUTARE. PERSECUȚIE. URGISIRE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: strâmbătățire
strâmbătățire substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
strămbătățire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: strâmbătăți
| verb (V401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)