strâmbătăți vt [At: KOGĂLNICEANU, ap. IORGA, S. D. XVI, 44 / Pzi: ~țesc / E: strâmbătate] (Îrg) A nedreptăți.

strămbătate sf vz strâmbătate

strâmbătate sf [At: (a. 1550) GCR I, 1/28 / V: (înv) ~răm~, ~rînb~, ~rim~ / Pl: ~tăți / E: strâmb + -ătate] (Îvp) 1 Nedreptate. 2 (Îlav) Cu (sau pe ori pre) ~ În mod nedrept Si: pe nedrept. 3 (Pop; îal) În mod fals.

strânbătate sf vz strâmbătate

strimbătate sf vz strâmbătate

DREPTATE, ‡ DEREPTATE, † DIREPTATE sf. 1 Virtute care consistă în a da fie-cărui ce este al său, în a respecta drepturile altuia: Dumnezeu cel drept, cel ce ceartă nedireptatea și înalță direptatea, cu cîtă certare pedepsește pre cei ce calcă giurămîntul (GR.-UR.) ¶ 2 Ceea ce este drept să se facă, purtarea celui drept: cu ~a nu mergi departe (ZNN.) ¶ 3 Faptul de a acorda fie-cărui ceea ce i se cuvine în mod legitim: a i se da ~; cine are ~, aceluia să i-o dai (PRV.-MB.); în cerdac se împărțea ~ de către domnul jude (D.-ZAMF.) ¶ 4 Însușirea de a fi drept, legitim: ~a unei cauze ¶ 5 Puterea de a acorda cuiva ce i se cuvine în mod legitim, de a răsplăti și a pedepsi, justiție: ~a omenească ¶ ¶ C. 👉 NEDREPTATE, STRÎMBĂTATE [drept + -ă(t)ate].

STRÎMBĂTATE, strîmbătăți, s. f. (Astăzi rar) Nedreptate. Cum pămîntul își dă roada, așa muritorul să-și încheie munca, fără strîmbătate și șireclic. SADOVEANU, F. J. 343. Cu strîmbătatea treci gîrla cîteodată, dar în rîu te îneci cu siguranță, pe cînd cu dreptatea treci și marea. REBREANU, R. II 90. Izgonindu-i în totul sau chiar în parte de pe aceste pămînturi lucrate de ei sute de ani, stropite și rodite cu sudoarea, ba chiar adesea și cu sîngele lor, am face cea mai mare strîmbătate a secolului. KOGĂLNICEANU, S. A. 136. Cruzimile turcilor trecuseră peste măsură, în vreme ce covîrșirea strîmbătăților suferite sleiseră răbdarea împilaților. BĂLCESCU, O. I 41.

strâmbătate f. fig. nedreptate.

strîmbătáte f. (d. strîmb). Nedreptate, injustiție: a face strîmbătățĭ.

strîmbătățésc v. tr. Rar. Nedreptățesc.

strâmbătate (înv., pop.) s. f., g.-d. art. strâmbătății; pl. strâmbătăți

strâmbătate (înv., pop.) s. f., g.-d. art. strâmbătății; pl. strâmbătăți

strâmbătate s. f., g.-d. art. strâmbătății; pl. strâmbătăți

STRÂMBĂTĂȚI vb. v. năpăstui, nedreptăți, oropsi, persecuta, prigoni, urgisi.

STRÂMBĂTATE s. v. inechitate, injustiție, nedreptate, neechitate, nejustiție.

strîmbătate s. v. INECHITATE. INJUSTIȚIE. NEDREPTATE. NEECHITATE. NEJUSTIȚIE.

strîmbătăți vb. v. NĂPĂSTUI. NEDREPTĂȚI. OROPSI. PERSECUTA. PRIGONI. URGISI.

strâmbătáte, strâmbătăți, s.f. (reg., înv.) Nedreptate. – Din strâmb „nedrept, injust” + suf. -ător (MDA).