7 definiții pentru stosișor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
STOSIȘOR, stosișoare, s. n. (Rar) Diminutiv al lui stos. – Stos + suf. -ișor.
stosișor sn [At: FILIMON, O. I, 180 / Pl: ~oare / E: stos + -ișor] 1-2 (Șhp) Partidă de stos (de obicei scurtă și) plăcută.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STOSIȘOR, stosișoare, s. n. Diminutiv al lui stos. – Stos + suf. ișor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel
- acțiuni
STOSIȘOR, stosișoare, s. n. Diminutiv al lui stos. Bărbații... în fiecare seară se strîngeau la Mihăiță Dimcea, comandantul companiei, și-și făceau stosișorul obișnuit, care ținea pînă la ziuă. VLAHUȚĂ, O. A. III 160. Negustorul... merge să vază ce mai e pe dincolo, pîn odaia unde s-au pus niște orzari să-nvîrtească un stosișor. CARAGIALE, M. 47.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
stosișor (rar) s. n., pl. stosișoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
stosișor (rar) s. n., pl. stosișoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
stosișor s. n., pl. stosișoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv neutru (N11) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
stosișor, stosișoaresubstantiv neutru
- 1. Diminutiv al lui stos. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Bărbații... în fiecare seară se strîngeau la Mihăiță Dimcea, comandantul companiei, și-și făceau stosișorul obișnuit, care ținea pînă la ziuă. VLAHUȚĂ, O. A. III 160. DLRLC
- Negustorul... merge să vază ce mai e pe dincolo, pîn odaia unde s-au pus niște orzari să-nvîrtească un stosișor. CARAGIALE, M. 47. DLRLC
-
etimologie:
- Stos + sufix -ișor. DEX '09