STORCĂTOR, storcătoare, s. n. Aparat de stors sau de tescuit. [Var.: storcătoare s. f.] – Stoarce + suf. -tor.

storcător, ~oare [At: N. TEST. (1648), 314^r/30 / Pl: ~ori, ~oare / E: stoarce + -ător] 1 sf, (îrg) sn Unealtă de diferite forme și mărimi, folosită la presarea sau la strivirea fructelor zemoase pentru a extrage sucul. 2 sn (Spc) Teasc (1). 3 sn (Reg; pex) Mustuitor. 4 sn (Reg) Crintă (1). 5 a (Înv; d. organe sau d. părți ale acestora, d. țesuturi etc.) Care secretă un lichid. 6 sm (Fig; șîs ~ de averi) Persoană care caută să obțină venituri cât mai mari prin exploatarea muncii altora Si: exploatator (5). 7 sm (Pex; îas) Spoliator, 8 a (Fig) Care vlăguiește. 9 a (Mol; d. plante, recolte etc.; îoc fertilizator) Care epuizează substanțele nutritive din pământ, secătuindu-l Si: storcitor (1).

STORCĂTOARE s. f. v. storcător.

STORCĂTOARE, storcători, s. f. Aparat de stors sau de tescuit. – Stoarce + suf. -ătoare.

STORCĂTOARE, storcători, s. f. Aparat de stors sau de tescuit. ◊ Storcătoare de lămîi = mic vas pe care se storc lămîile pentru a se obține zeama.

STORCĂTOARE ~ori f. Dispozitiv pentru stoarcere sau pentru tescuit. /storc (a stoarce) + suf. ~ătoare

storcătoáre f., pl. orĭ. Aparat de stors sau de tescuit (Storcătoarea de lămîĭ e o farfurie de sticlă cu o unflătură crestată în mijloc pe care se apeasă lămîĭa).

storcător (aparat de stors) s. n., pl. storcătoare

storcător (aparat de stors) s. n., pl. storcătoare

storcătoare (instalație de stors) (pop.) s. f., g.-d. art. storcătorii; pl. storcători

storcătoare (instalație/aparat de stors) (pop.) s. f., g.-d. art. storcătorii; pl. storcători

storcătoare s. f., g.-d. art. storcătorii; pl. storcători