STORCÍT, -Ă, storciți, -te, adj. 1. Stors2. 2. Strivit. – V. storci.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ionel
| Semnalează o greșeală
| Permalink
STORCÍT adj. v. terciuit.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
STORCÍ, storcesc, vb. IV. Tranz. 1. A stoarce (1). 2. A strivi. – Din stoarce.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ionel
| Semnalează o greșeală
| Permalink
STORCÍ vb. v. terciui.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
storcí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. storcésc, imperf. 3 sg. storceá; conj. prez. 3 sg. și pl. storceáscă
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink