STORCIT, -Ă, storciți, -te, adj. (Reg.) 1. Stors². 2. Strivit. – V. storci.

storcit, ~ă a vz stocit

STORCIT, -Ă, storciți, -te, adj. 1. Stors². 2. Strivit. – V. storci.

STORCIT, -Ă, storciți, -te, adj. (Regional) Stors, tescuit. Pămîntul cultivabil al acestor trei sate... este năsipos, arid, storcit. I. IONESCU, D. 225. ♦ Strivit.

STORCI, storcesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A stoarce (1). 2. A strivi. – Din stoarce.

stoci [At: BIBLIA (1688), 365²/20 / V: (reg) ~orci, ~orsi, strorci, stroși / Pzi: ~cesc / E: vsl источити. Storci, pad stoarce] 1 vt (Înv; c. i. lichide aflate în recipiente sau în spații închise ori circumscrise) A stoarce (10). 2-3 vtr (Mol; d. organe sau părți ale corpului omenesc pline cu lichide sau substanțe, cu materii purulente etc.) A (se) goli (6). 4 vtf (Mol; d. organe sau părți ale corpului omenesc pline cu lichide sau substanțe, cu materii purulente etc.) A se dezumfla (2). 5 vt (Reg; fig; c. i. posibilități, capacități, disponibilități etc. fizice, intelectuale, afective etc. ale oamenilor sau pex oameni) A stoarce (25). 6 vt (Fig) A exploata la maximum. 7 vt (Reg; fig; c. i. terenuri, suprafețe agricole etc.; îf storci) A sărăci (6). 8 vt (Înv; fig; c. i. oameni, colectivități umane, ținuturi, țări etc.) A stoarce (21). 9 vt (Înv; fig; c. i. mijloace materiale, în special financiare, bogății naturale etc.) A stoarce (22). 10 vt (Olt; c. i. oameni; îf storci) A zdrobi.

stocit, ~ă a [At: I. IONESCU, C. 33/25 / V: ~orcit, ~orșit / Pl: ~iți, ~e / E: stoci] 1 (Reg; d. organe sau părți ale corpului omenesc pline cu lichid, cu substanțe, cu materii prime etc.) Golit² (3). 2 a (Trs; Olt; îf storcit; îs) Lapte ~ Lapte bătut. 3 a (Trs; Olt; îaf; îas) Iaurt. 4 (Trs; Olt; îaf; îs) Brânză ~ă Brânză nesărată, făcută din lapte acru. 5 (Fig; d. posibilități, capacități, disponibilități etc. fizice, intelectuale, afective etc. ale oamenilor sau, pex, d. oameni) Stors² (5). 6 (Reg; d. pământ; îf storcit) Secătuit (11).

storci v vz stoci

storși^[1] v vz stoci

storșit, ~ă a vz stocit

strorci v vz stoci

stroși¹ v vz stoci^[1] corectat(ă)

STORCI, storcesc, vb. IV. Tranz. 1. A stoarce (1). 2. A strivi. – Din stoarce.

STOCI, stocesc, vb. IV. Tranz. A stoarce pentru a face să se scurgă conținutul; p. ext. a stoarce de vlagă, a secătui. Dar și de pîntecile meu cel stocit de apă încă îmi era milă. CREANGĂ, A. 68.

STOCIT, -Ă, stociți, -te, adj. (Despre organe ale corpului omenesc) Golit, supt; p. ext. stors de vlagă, secătuit, sleit. O, fiarbă-vă mînia în vinele stocite, În ochii stinși de moarte, pe frunți învinețite De sînge putrezit. EMINESCU, O. I 23.

STORCI, storcesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A stoarce. Recolte care... storcesc [pămîntul] de vlaga lui. I. IONESCU, D. 289. ♦ A strivi.

A SE STOCI pers. 3 se ~ește intranz. reg. (despre recipiente) A se goli de lichid. /<sl. istoțiti, stoci

A STOCI ~esc tranz. reg. A face să stocească. /<sl. istoțiti, stoci

STOCIT ~tă (~ți, ~te) rar 1) v. A STOCI și A SE STOCI. 2) fig. Care aproape că nu mai are putere de viață; secătuit; sleit. /v. a se stoci

stocí v. Mold. 1. a stoarce o rană; 2. fig. a seca, a slei. [Rus. STOČITI, a uza măcinând, etc.].

stocit a. Mold. stors, secat: fiarbă-vă mânia ’n vinele stocite EM.

stocésc v. tr. (vsl. istočiti, d. točiti, a vărsa, a abunda; rus. stočhĭ, a toci măcinînd, stocitĭ sea, a se uza, d. tocitĭ, a ascuți. V. tocesc). Est Rar. Scurg, storc: a stoci o lămîĭe, o țîță. Fig. Istovesc, storc de puterĭ. V. refl. Mă sug, mă strîng, scad (ca un om care a stat prea mult în apă și a flămînzit orĭ ca o bubă care începe să se vindece). Triv. Iron. (Cov.). Mă duc prea des la latrină: acesta se stocește toată ziŭa! – În vest storcesc (după storc).

storcésc, V. stocesc.

stoci (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stocesc, 3 sg. stocește, imperf. 1 stoceam; conj. prez. 1 sg. să stocesc, 3 să stocească

storci (a ~) (a zdrobi) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. storcesc, 3 sg. storcește, imperf. 1 storceam; conj. prez. 1 sg. să storcesc, 3 să storcească

stoci (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stocesc, imperf. 3 sg. stocea; conj. prez. 3 să stocească

storci (a ~) (a zdrobi) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. storcesc, imperf. 3 sg. storcea; conj. prez. 3 să storcească

stoci vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stocesc, imperf. 3 sg. stocea; conj. prez. 3 sg. și pl. stocească

storci vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. storcesc, imperf. 3 sg. storcea; conj. prez. 3 sg. și pl. storcească

STORCIT adj. v. terciuit.

STORCIT adj. strivit, terciuit, zdrobit, (reg.) fleciuit, pistosit, (Olt. și Munt.) storcoșit. (Fructe ~.)

STOCI vb. v. asupri, dezumfla, epuiza, exploata, extenua, frânge, istovi, împila, împovăra, năpăstui, oprima, oropsi, persecuta, prigoni, seca, secătui, sfârși, slei, stoarce, tiraniza, urgisi, vlăgui, zdrobi.

STORCI vb. v. terciui.

stoci vb. v. ASUPRI. DEZUMFLA. EPUIZA. EXPLOATA. EXTENUA. FRÎNGE. ISTOVI. ÎMPILA. ÎMPOVĂRA. NĂPĂSTUI. OPRIMA. OROPSI. PERSECUTA. PRIGONI. SECA. SECĂTUI. SFÎRȘI. SLEI. STOARCE. TIRANIZA. URGISI. VLĂGUI. ZDROBI.

STORCI vb. a (se) strivi, a (se) terciui, a (se) zdrobi, (reg.) a (se) fleciui, a (se) pistosi, (Olt. și Munt.) a (se) storcoși, (Transilv.) a (se) toroști. (Fructele s-au ~.)

stoci (-cesc, – it), vb. – 1. A stoarce, a goli, mai ales o tumoare de puroi. – 2. A epuiza, a extenua. – Var. Trans. storci, Bucov. stopci. Sl. istociti (Tiktin), cf. toci.