opțiuni
  • info

3 intrări

22 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

stopă sf [At: LTR2 / Pl: ~pe / E: eg stopper] (Nav; cu determinări care arată felul) Dispozitiv de siguranță care blochează lanțul ancorei sau frânează o parâmă manevrată la bordul unei nave.

STOPĂ s.f. (Mar.) Dispozitiv de siguranță care blochează lanțurile folosite la bordul navelor. [Cf. engl. stopper].

STOPĂ s. f. dispozitiv care blochează virarea lanțului ancorei sau o parâmă de sârmă la bordul navelor. (< engl. stopper)

STOPA1, stopez, vb. I. Intranz. (Despre vehicule) A se opri. ♦ Tranz. A opri din mers un vehicul. – Din fr. stopper.

STOPA1, stopez, vb. I. Intranz. (Despre vehicule) A se opri. ♦ Tranz. A opri din mers un vehicul. – Din fr. stopper.

STOPA2, stopez, vb. I. Tranz. A repara o țesătură rărită sau ruptă, imitând modelul țesăturii, astfel încât să nu se mai distingă locul reparat. – Din fr. stopper.

STOPA2, stopez, vb. I. Tranz. A repara o țesătură rărită sau ruptă, imitând modelul țesăturii, astfel încât să nu se mai distingă locul reparat. – Din fr. stopper.

stopa1 [At: REBREANU, R. I. 153 / Pzi: ~pez / E: fr stopper] 1 vi (Liv; d. vehicule aflate în mișcare) A (se) opri. 2 vi (Liv; d. conducătorii unor vehicule aflate în mișcare) A (se) opri. 3 vt (Spt; c. i. jucători aflați în atac sau în acțiuni ofensive) A împiedica să continue atacul. 4 vt (Spt; c. i. mingea sau pucul aflate în joc) A opri momentan, în timpul jocului.

stopa2 vt [At: DL / Pzi: ~pez / E: fr stopper] (C. i. deșirături, rupturi etc. ale unei țesături, ale unei confecții din țesături etc.; pex) A repara fin, manual sau mecanic, imitând modelul țesăturii, unele țesături, confecții etc. cu deșirături sau rupturi..

STOPA2, stopez, vb. I. Tranz. A repara o stofă ruptă, făcînd o țesătură sau aplicînd un petic care imită întocmai modelul țesăturii.

STOPA1, stopez, vb. I. Intranz. (Despre vehicule) A se opri. Expresul de Moscova a apărut vijelios prin perdeaua de ploaie, ud și cu geamurile aburite. A stopat brusc, destinzîndu-se din arcuri și pufuind pe nări. SAHIA, U.R.S.S. 5. Frînele scîrțîiră cu oftări ruginite și mașina stopă scurt în țipetele doamnei din fund. REBREANU, R. II 32. ♦ Tranz. (Cu privire la vehicule) A opri. Andrei Hurdea, care era la volan, stopă mașina. MIHALE, O. 72. ◊ Absol. Șoferul... întoarse automobilul cu botul spre un drum lateral. Stopă, opri motorul, sări jos și se depărtă să fumeze o țigară pe marginea șanțului. C. PETRESCU, A. 364.

STOPA2 vb. I. tr. A repara fin o stofă țesînd firele rupte. [< fr. stopper].

STOPA1 vb. I. 1. intr., tr. A (se) opri (o mișcare, o acțiune). ♦ (Despre vehicule) A (se) opri. 2. tr. A opri mingea (cu piciorul la fotbal) sau pucul (la hochei). [Cf. fr. stopper, engl. stop].

STOPA2 vb. tr. a repara fin o stofă țesând firele rupte. (< fr. stopper, germ. stoppen)

STOPA1 vb. I. intr., tr. a (se) opri (o mișcare, o acțiune). ◊ (despre vehicule) a (se) opri. II. tr. a opri mingea (cu piciorul, la fotbal) sau pucul (la hochei). (< fr. stopper)

A STOPA2 ~ez tranz. (ciorapi, tricouri etc.) A repara, prinzând ochiurile scăpate și oprind deșirarea, destrămarea lor. /<fr. stopper

A STOPA1 ~ez 1. intranz. (despre vehicule, mecanisme etc.) A se opri din mers. 2. tranz. A face să-și întrerupă mișcarea. /<fr. stopper

*stopéz v. intr. (fr. stopper, a. î., d. engl. to stop, care vine d. vfr. estoper, nfr. étouper, a astupa cu cîlț, étoupe, lat. stŭppa, cîlț. V. stupă). Barb. Mă opresc, staŭ (vorbind de vapoare, trenurĭ ș. a.): vaporu a stopat.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

stopă s. f., pl. stope

stopa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. stopez, 3 stopează; conj. prez. 1 sg. să stopez, 3 să stopeze

stopa (a ~) vb., ind. prez. 3 stopează

stopa (a opri; a repara o țesătură) vb., ind. prez. 1 sg. stopez, 3 sg. și pl. stopează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STOPA vb. a (se) opri. (Mașina ~ brusc.)

STOPA vb. a (se) opri. (Mașina ~ brusc.)

Intrare: stopă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stopă
  • stopa
plural
  • stope
  • stopele
genitiv-dativ singular
  • stope
  • stopei
plural
  • stope
  • stopelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: stopa (opri)
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • stopa
  • stopare
  • stopat
  • stopatu‑
  • stopând
  • stopându‑
 singular plural
  • stopează
  • stopați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • stopez
 (să)
  • stopez
  • stopam
  • stopai
  • stopasem
a II-a (tu)
  • stopezi
 (să)
  • stopezi
  • stopai
  • stopași
  • stopaseși
a III-a (el, ea)
  • stopează
 (să)
  • stopeze
  • stopa
  • stopă
  • stopase
plural I (noi)
  • stopăm
 (să)
  • stopăm
  • stopam
  • stoparăm
  • stopaserăm
  • stopasem
a II-a (voi)
  • stopați
 (să)
  • stopați
  • stopați
  • stoparăți
  • stopaserăți
  • stopaseți
a III-a (ei, ele)
  • stopează
 (să)
  • stopeze
  • stopau
  • stopară
  • stopaseră
Intrare: stopa (repara)
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • stopa
  • stopare
  • stopat
  • stopatu‑
  • stopând
  • stopându‑
 singular plural
  • stopează
  • stopați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • stopez
 (să)
  • stopez
  • stopam
  • stopai
  • stopasem
a II-a (tu)
  • stopezi
 (să)
  • stopezi
  • stopai
  • stopași
  • stopaseși
a III-a (el, ea)
  • stopează
 (să)
  • stopeze
  • stopa
  • stopă
  • stopase
plural I (noi)
  • stopăm
 (să)
  • stopăm
  • stopam
  • stoparăm
  • stopaserăm
  • stopasem
a II-a (voi)
  • stopați
 (să)
  • stopați
  • stopați
  • stoparăți
  • stopaserăți
  • stopaseți
a III-a (ei, ele)
  • stopează
 (să)
  • stopeze
  • stopau
  • stopară
  • stopaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

stopă, stopesubstantiv feminin

  • 1. marină Dispozitiv de siguranță care blochează lanțurile folosite la bordul navelor. DN
etimologie:

stopa, stopezverb

  • 1. intranzitiv (Despre vehicule) A se opri. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: opri
    • format_quote Expresul de Moscova a apărut vijelios prin perdeaua de ploaie, ud și cu geamurile aburite. A stopat brusc, destinzîndu-se din arcuri și pufuind pe nări. SAHIA, U.R.S.S. 5. DLRLC
    • format_quote Frînele scîrțîiră cu oftări ruginite și mașina stopă scurt în țipetele doamnei din fund. REBREANU, R. II 32. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A opri din mers un vehicul. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Andrei Hurdea, care era la volan, stopă mașina. MIHALE, O. 72. DLRLC
      • format_quote (și) absolut Șoferul... întoarse automobilul cu botul spre un drum lateral. Stopă, opri motorul, sări jos și se depărtă să fumeze o țigară pe marginea șanțului. C. PETRESCU, A. 364. DLRLC
  • 2. tranzitiv A face să-și întrerupă mișcarea. NODEX
    • 2.1. A opri mingea (cu piciorul la fotbal) sau pucul (la hochei). DN
etimologie:

stopa, stopezverb

  • 1. tranzitiv A repara o țesătură rărită sau ruptă, imitând modelul țesăturii, astfel încât să nu se mai distingă locul reparat. DEX '09 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.