2 intrări

17 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STOMA- v. stomato-.

sto sf [At: H V, 421 / Pl: ~me / E: bg стомна] (Olt) Vas mare de pământ (cu două toarte) în care se păstrează cereale, untură, murături etc.

STOMATO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) gură”, „bucal”, „deschidere”. [Var. stoma-, stomat-. / < fr., it. stomato-, cf. gr. stoma, stomatos].

STO s.f. (Biol.; anat.) Orificiu, por sau deschidere mică pe suprafața unui organ. [< germ. Stoma, cf. gr. stoma].[1]

  1. Corectat din STOMA în STOMĂ, conform MDN și DAR. — gall

-STOMIE Element secund de compunere savantă cu semnificația „deschidere”, „deschizătură”, „gură”. [< fr. -stomie, it. -stomia, cf. gr. stoma – gură].

STO s. f. (biol., anat.) orificiu, por, deschidere mică pe suprafața unui organ. (< germ. Stoma, gr. stoma)

STOM(O)-, -STOM(Ă), -STOMIE /STOMAT(O)- elem. „gură”. (< fr. stom/o/-, -stome, -stomie, stomat/o/-, cf. gr. stoma, -atos)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

stomă, stome, s.f. (reg.) vas mare de pământ cu două toarte, în care se păstrează untură, miere, cereale, murături etc.

STOM-, v. STOMO-.~algie (v. -algie), s. f., durere bucală.

-STOM (-STOMĂ) „gură, orificiu, aparat bucal”. ◊ gr. stoma „orificiu, gură” > fr. -stome, engl. id. > rom. -stom și -stomă.

STOMATO- „gură, orificiu, deschizătură”. ◊ gr. stoma, atos „gură, deschizătură, gaură” > fr. stomato-, engl. id., germ. id. > rom. stomato-.~carp (v. -carp), s. n., fruct monocarpic care se deschide printr-o crăpătură oblică; ~lalie (v. -lalie), s. f., defect de vorbire caracterizat prin faptul că bolnavul nu poate pronunța vocalele nazale; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în stomatologie; sin. odontoiatru; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină medicală care studiază anatomia, fiziologia și patologia cavității bucale și a dinților; sin. odontoiatrie; ~plastie (v. -plastie), s. f., refacere chirurgicală, prin autoplastie, a cavității bucale; ~podiu (v. -podiu), s. n., ramură care pătrunde prin stomate în mezofil, unde formează numeroși haustori; ~ragie (v. -ragie), s. f., hemoragie bucală; ~scop (v. -scop), s. n., instrument pentru examinarea cavității bucale; ~scopie (v. -scopie), s. f., metodă de investigație a mucoasei cavității bucale cu ajutorul stomatoscopului.

-STOMIE „orificiu bucal, deschidere”. ◊ gr. stoma „gură, orificiu” > fr. -stomie, germ. id., it. -stomia, engl. -stomy > rom. -stomie.

STOMO- „gură, deschizătură”. ◊ gr. stoma „gură” > fr. stomo-, engl. id. > rom. stomo-.~cefal (v. -cefal), s. m., monstru cu gura rudimentară sau nulă, cu ochii alăturați; ~cord (v. -cord), s. n., apendice anterodorsal situat deasupra cavității bucale, la stomocordate, avînd rol de schelet de susținere.

Intrare: stomato
prefix (I7-P)
  • stomato
stomat2 (pref.) element de compunere prefix
prefix (I7-P)
  • stomat
prefix (I7-P)
  • stom
stomă2 (suf.) element de compunere sufix
sufix (I7-S)
  • sto
stomie
sufix (I7-S)
  • stomie
prefix (I7-P)
  • stomo
stom2 (suf.)
sufix (I7-S)
  • stom
prefix (I7-P)
  • stoma
Intrare: stomă (s.f.)
stomă1 (s.f.) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sto
  • stoma
plural
  • stome
  • stomele
genitiv-dativ singular
  • stome
  • stomei
plural
  • stome
  • stomelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

stomatoelement de compunere, prefix

  • 1. Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) gură”, „bucal”, „deschidere”, „orificiu”. DN DETS
etimologie:

sto, stomesubstantiv feminin

  • 1. biologie anatomie Orificiu, por sau deschidere mică pe suprafața unui organ. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.